vineri, 24 decembrie 2010

happiness


Simt cum toata magia ma inunda. Craciunul chiar exista. Nu mi se intampla nimic special deoarece parca totul e deja special. Toata rutina Craciunului pentru mine e speciala. Sa ii vad pe toti, cum se agita, sa ii vad pe toti la un loc. Cum se cearta,cum se contrazic,cum povestesc anul,cum planuiesc anul urmator. Simt ca se poate intampla orice desi de cele mai multe ori nu se intampla nimic special. Parca totul e plin de dragoste,parca toata lumea vrea sa fie sau cel putin incearca sa fie mai buna . Muzica ma inunda,aud numai clopotei. Craciunul nu vreau sa cred ca este o chestie comerciala. Craciunul este o sarbatoare care vrea sa ne faca sa daruim fara a aavea pretentia de a primi ceva inapoi. Craciunul este reclama de la coca-cola in care toata lumea e fericita, in care oamenii cu ajutorul magiei acestei sarbatori isi indeplinesc dorintele,sunt mai fericiti. Aceasta sarbatoare in simbolizeaza nasterea Domnului. Nasterea unui nou inceput in noi. Craciunul este fericire si magie .

marți, 21 decembrie 2010

Inainte

Uneori trebuie sa o iei de la capat in loc sa zbori . Dar nici macar nu stiu daca pot. Nici nu stiu daca pot sa dau delete la tot ce am simtit,tot ce am trait. E imposibil. Nu pot sa ma prefac ca "hei nu eu te-am iubit." Tot ce e in spatele meu, tot ce am facut , tot ce am gresit, tot ce am trait face parte din mine. Dar oare cum fac sa merg mai departe? M-am ridicat in picioare dar problema e ca pur si simplu nu stiu care e uramtorul pas. Ma simt asa confuza, ma simt asa ciudat,chiar nu stiu ce sa fac. Ai simtit vrodata ca trebuie sa mergi mai departe dar nu prea sti cum? Nu stiu daca sa fiu trista sau vesela , nu stiu cum sa fiu. Orice lucru trist sau fericit ma atinge. Nu vreau sa ma atinga ca si cum m-ar atinge cineva, orcine. Vreau sa stea acolo o vreme, nu vreau sa plang si dupa sa rad. Nu vreau sa rad si dupa sa plang asta chiar nu vreau. Vreau doar sa am o stare oarecare mai multa vreme. E greu sa sti drumul care trebuie sa il parcurgi dar sa nu sti care e urmatoarea oprire. Unde o sa ma opresc? Iar la tine? Oare o sa fiu bine? E greu sa nu sti daca sa o iei pe la dreapta sau pe la sanga dat fiind ca tu trebuie sa ajungi undeva intre ele. Nici nu stiu ce sa fac , cand se termina ceva important din viata ta parca iti ia ceva timp sa te obisnuiesti. Asa mi se intampla si cand se termina un serial pe care il urmaresc cateva zile tot dau pe postul respectiv , ca un fel de tic si vad ca nu mai e . Alt cuplu care s-a casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti . Dar oare in viata de zi cu zi e ca in seriale? Asa dau si de numele tau pe monitor si ma lovesc de el, stau putin.. ma uit ,merg mai departe. E greu sa iti imaginezi fericirea si pur si simplu sa nu sti daca o sa o traiesti asa cum ti-ai imaginat-o. Nu sunt trista.Am zeci de motive banale sa fiu fericita dar nu stiu ce sau cine nu ma lasa sa fiu . Simt cum cineva urla in mine , dar problema e ca nu stiu daca acel cineva e tot el . Nu am chef sa ies, nu am chef sa ma misc . Poate ca o sa treaca o vreme si dupa o sa fie totul bine . Poate

miercuri, 15 decembrie 2010

:) da

Nu am mai scris de mult.. din pacate . Poate ca nu am avut nimic de zis , asta e o mare minciuna desigur pentru ca eu mereu am ceva de zis , dar cred ca nu am mai avut nimic de zis cu adevarat interesant. Nu stiu daca e ok sa spun asta pentru ca daca spun "sunt fericita" in urmatoarele 30 de minute se gaseste cineva cu, care sa ma cert sau imi cade o nicovala din cer in cap . Sa speram ca de data asta nu se intampla nimic. E ca si cum ceva imi umple toata inima, tot sufletul,toate golurile . E frustrant de bine. Ma zapaceste tot ce rade,zambeste,vorbeste,se joaca,ORICE.A spus cineva acum ceva timp "o persoana e ca un hotel de la mare in timpul iernii , gol ,dar in momentul in care iubeste ,camerele incep sa se deschida,intra lumina ,ajungi sa te cunosti pe tine insati." A avut dreptate. Cand te ineci in amaraciune si tristete, arati groaznic , oribil, nu gandesti lucid, nu simti nimic cum trebuie. Fiecare atingere e ca un fulg de nea de pielea ta , se topeste in acelasi minut. Dar cu timpul te trezesti din betie, trece o zi,trec doua,trec 7,trec 9. Si incepi sa te intrebi "ce naiba fac?" . Viata e doar una. In aia trebuie sa bei,sa razi,sa plangi,sa fi fericit intr-un final. Simt cum tot ce se atinge de mine,devine parte din mine. Ma simt frumoasa, stralucesc pentru ca acest lucru vine din interior. Totul vine de acolo din adancul inimii mele. Simt cum orice e frumos,e fin e .. special. Si pana la urma cand viata devine grea , ce dracu ar trebuii sa fac? Asta e , e grea. E urata,e nedreapta,e nasoala. Problema ei , nu e treaba mea. Vine la mine si imi zice "ce faci , parca ne urai" . Off baietii astia,cred ca ii uram ca ii detestam si de asta ne "detesta" si ei, cand noi de fapt in adancul nostru ii iubim profund, din toata inima,prosti cum sunt. Mi se par asa copii. Ei au nevoie de noi, fara noi sunt zero barat .

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

05.03.2010

Ceva scris acum mult timp si gasit de curand .
"Esti un dobitoc, ti-am fost alaturi la bine si la greu,cand nu aveai nici un prieten alaturi,cand erai singur si nervos. Mai ti minte ca erai deprimat si melancolic ,eu iti dadeam filmulete amuzante si radeam pana la epuizare sau de ziua ta , cand persoana de la care vroiai sa auzi cel mai mult urarile de ziua ta nu ti-a zis nimic si eu te-am scos din starea aia nasoala? ... Am trecut prin momente groaznice si nici macar nu ai fost acolo. Acum ai prieteni si prietene, nici macar nu mai ai nevoie de mine . Stau in preajma ta si imi zici un buna si dupa sunt invizibila. Nu mai e nimic de zis nici sa nu te mai chinui sa imi zici acel buna.Cum se face ca eu mereu am stiut,am aflat si tu nu. Scuzele nu isi mai au rostul. E cam tarziu pentru niste conversati ce nu isi mai au rost..."

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Dati-mi drumul

Te uiti la mine. Ce vezi? Pentru ca eu ma uit la tine si nu vad nimic. Avem timp, dar oare cat? Ma iei de mana si ma tragi spre tine. Oare e bine? Te uiti iar la mine. "Ce vezi?". "Pe tine." Nu, nu e deloc bine. Ma uit la tine , ma trag mai departe stiu ca trebuie sa ma indepartez. Trebuie sa o fac . Fara vrun motiv anume. Se uita si el la mine si nu ca si tine, se uita altfel. Parca ma vrea sa ascunda ceva din privirea lui. Privirea lui ma ia in brate, se incruta sa ascunda asta. Ma uit la el pe furis sa nu ma vada ca ma uit, pentru ca daca ar vedea ca o fac poate ca s-ar uita la mine si mi-ar vedea toate defectele. Poate daca tac si il fac sa ma evite cu privirea nu o sa vada nimic. Nu vreau ca el sa gaseasca defecte in mine, nu vreau sa gaseasca calitati. Vreau nici macar sa nu ma priveasca sau sa imi vorbeasca. Se apleaca si ii vad gatul. Intr-un mod ciudat imi vin 1000 de ideei in minte cand ii vad gatul. Ma uit la mainile lui. Sunt asa puternice. Ar putea sa ma sfasie sau poate sa ma tina bine, sa ma prinda atunci cand cad. Nu vreau sa ma gandesc ca uneori ma uit la tine si ma vad cu tine pentru ca , chiar nu e bine. Te privesc iar. Ma prinzi cand ma uit la tine.Nu e deloc bine , simt ca gresesc. Simt ca iar clachez. Nu vreau sa cad. Nu vreau sa cazi. Ma privesti atunci cand arat oribil si ma simt oribil. Nu inteleg nimic din ce vrei, din ce simti. Poate ca simti ceva. Nu , nu vreau sa simti nimic pentru mine. Nu e bine. Nu e bine. Uite-te la ea nu la mine. Nu sunt eu aia buna de tine,nu esti tu pentru mine. Nu te mai uita la mine, nu mai imi zambii,nu mai rade la mine, nu mai rade de mine. Te rog, fi bland si da-mi drumul . Iar tu , ce mai stai aici? De ce esti inca aici? Pleaca si tu, nu mi-ai faacut nimic, dar ceva din mine vrea ca tu sa ma urasti si sa pleci si sa ma lasi ,te rog .

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ass

Ma uit la tine si nu pot sa cred, esti atat de aproape, esti chiar langa mine. Nici nu trebuie sa te privesc ca sa imi dau seama ce privire ai in momentul asta. Ma atingi cu varful degetelor si simt o senzatie placuta ca si cum ar topii un cub de gheata pe pielea mea care este asa de fierbinte. Nici macar nu esti atent la cum tresar. Nici eu nu mai sunt. Sunt atenta la ce simt, pentru ca nu vreau sa uit chestia asta care o simt acum . Stiu ca o simti si tu . Parca as fi in rai si doar mai atins cu varful degetului . Nu vreau sa stiu ce o sa , se intample cand o sa ma atingi cu toata palma. Imi e asa de cald dar totusi atat de rece. Parca simt vantul cum imi ridica parul din cap si cum mi-l ciufuleste si cum se joaca cu pielea mea care e asa de fierbinte . Si ma trezesc dar parca stau sa cad. Si cad iar incet , foarte incet langa tine. Te uiti la mine si imi zambesti cum nu o faci niciodata. Imi zambesti cu sufletul si cu cultul guri tale (care apropo e delicioasa) si te uiti la mine si stiu tot ce gandesti acum pentru ca ma lasi sa stiu , sa citesc tot din privirea mea. Imi iei mana in a ta si apoi nu mai stiu ce urmeaza. Ma trezesc a2a zi ca dintr-o betie, ma uit in jurul meu. Nu ai cum sa fi fost aici, e imposibil. Dar stiu ca a fost real. Simt ca a fost real.

marți, 26 octombrie 2010

Goodbye My Lover

Este foarte foarte ciudat. Toamna asta efectiv mi-a inebunit corpul , mintea si sufletul. Parca nu mai functioneaza cum trebuie nimic. Eram obisnuita sa te iubesc neconditionat, fie ca ma calci in picioare, fie ca nu ma bagi in seama , fie ca nu ma suporti, fie ca imi rupi inima in 2 de 1000 de ori. Darr...parca totul s-a schimbat , implicit ce simt pentru tine. Nu stiu cand , nu stiu cum. Mi-ai luat toata inspiratia cu tine, mi-ai luat multe pofte, mi-ai luat multa pasiune si ai luat mult cu tine din mine. Ma uit acum la tine si incerc sa nu ma simt vinovata pentru faptul ca nu simt nimic cand te privesc. Simt un gol in stomac, cand te vad se rastoarna multe in mine, e multa indiferenta. Te caut mereu si nici nu stiu de ce o fac , te caut cred ca din obisnuinta. Si tu o faci cam acelasi lucru. E inevitabil sa nu ma gandesc la lucrurile care ar fi trebuit sa se intample si nu s-au intamplat deloc dar parca nu sunt asa intenese ca alta data . Ma trec fiori cand ma uit la el si nu vreau sa mi se intample si pur si simplu ma gandesc ca , candva ma treceau si pentru tine fiori asa. E o prostie ca ma gandesc la asta dar cred ca o fac pentru ca ai fost probabil unuicul care mi-a trezit in mine toate sentimentele posibile, iubire, fraternitate, prietenie, amicitie, pasiune, ura, tot. Ai fost tot pentru mine, ma apuca intristarea cand ma gandesc cate prostii era sa fac din cauza ta, cate si mai cate as fi facut pentru tine dar nu mai lasat sa fac nimic si ma gandesc ca poate asa a fost cel mai bine. E adevarat ca la el si la restu` nu ma gandesc cum o faceam cu tine. Poate ca acel cineva care mi-a zis ca "iubirea adevarata e doar odt in viata, dupa e totul o joaca" a avut dreptate desi sper ca acel tip grozav care mi-a zis asta s-a inselat pentru ca nu vreau sa fi tu "unica" mea iubire. Nu vreau sa fi tu acel cineva din viata mea , stim amandoi ca nu meriti acel loc. Soarele straluceste , pot sa merg pe drumul meu , care este doar al meu . Nu mai vreau sa fiu eu trotuarul si tu trecatorul si sa mergi pe drumul meu exact cum si cand vrei. Vreau sa am drumul meu pe care sa pasesc doar eu si nimeni altcineva, trecatori vor fi mereu pe orice drum dar pe acesta vreau sa fiu eu principalul trecator si plimbarea mea pe aici sa nu depinda de nimeni. Vreau ca soarele sa straluceasca pentru mine si sa pot sa privesc la cer si sa urlu "merci, mai lasat inca o zi aici" . O sa vina si ziua aia . Pana atunci e inevitabil sa gandesc, e inevitabil sa uit . O sa sterg tot ce e rau cu buretele si o sa las totul in mintea mea ca o amintire frumoasa pana atunci te port in sufletul meu , pe tine. Pe adevaratul tu care l-am cunoscut intr-o zi in care era el. Nu iti zic adio, iti zic la revedere !

duminică, 17 octombrie 2010

Timpul.

Mereu avem nevoie de ceva . De iubire, de afectiune , de atentie, de lucruri materiale, de ceva ce pur si simplu credem ca o sa ne faca fericiti dar odata ce ai acel lucru mult dorit parca nu iti mai aduce aceeasi placere care credeai ca o sa ti-o aduca inainte sa il ai . Noi oamenii mereu credem ca avem nevoie de tot felul de lucruri ca sa supravietuim, dar asta nu e asa . Singurul lucru de care avem nevoie este , timp. Timp sa uitam, timp sa zambim,timp sa iertam, timp sa ne ridicam. Asta e tot ce conteaza. Poti sa fi geniu , poti sa fi prost, poti sa fi manelist,poti sa fi punker, poti sa fi chel, poti sa fi blond, poti sa fi nepasator, poti sa fi arogant, poti sa fi curva , poti sa fi ce vrei tu dar oricum ai fi , ai nevoie de acelasi lucru de care are toata lumea are nevoie , timp. Timpul de obicei este singurul lucru care nu poate fi controlat. Este singurul lucru care iti curge mereu printre degete. Este exact ca si o clepsidra, fiecare celula din acel nisip care tot curge inseamna ceva pentru fiecare persoana. Cand toate se scurg , inseamna ca timpul ti s-a terminat. Trebuie de obicei sa realizezi ceva, sa fi facut ceva ca timpul sa nu ti se fi scurs degeaba. Fiecare om are un timp limitat, fie ca cantitatea lui difera de la om la om, dar asta nu inseamna ca daca timpul tau e mai scurt ca al altcuiva ca trebuie sa te dai batut, nu. Trebuie sa lupti si sa arati ca timpul este doar un obstacol in calea ta , totul tine de tine. Toti avem nevoie de timp. Majoritatea daca stam sa ne gandim putin la asta , realizam ca cu timpul de pana acum nu am facut nimic , dar daca facem ceva acum? E adevarat, nimeni nu poate aduce ziua de ieri inapoi, nimeni nu poate sa isi schimbe faptele deja facute , cuvintele pline de venin aruncate in vant sau declaratile amoroase care ai realizat cu TIMPUL ca au fost facute absolut degeaba. Nimeni nu poate face asta. Ce e facut bun facut. Asta e , timpul trece si nimeni si nimic nu il poate face sa se opreasca sau sa se intoarca. E singurul lucru care merge inainte si nu se uita inapoi. Fie ca stai pe jos si te uiti la cer, fie ca faci ceva folositor, fie ca nu faci nimic el trece. Si cand realizezi ca pur si simplu ti-a trecut e destul de greu sa te resemnezi. Fiecare obiect, persoana,planta,animal are un timp si timpul fiecaruia e limitat, odata ce vezi ca i se termina timpul stai si te gandesti ca o sa treaca si al tau. E tot ce am nevoie , cu timpul o sa imi dau seama ce trebuie sa fac.

duminică, 10 octombrie 2010

Toamna sau viata?

Toamna? E toamna. Da. Dar se comporata ca un inceput de iarna. Unde e tot ce simteam anul trecut? Unde e ? Nici nu stiu in ce moment s-a terminat tot. Tin minte ca era toamna si era bine si radeam si mai ales simteam. Era frig afara dar nu conta , parca ceva din mine ma incalzea. Si nu doar pe mine , stiu ca toate eram la fel. Eram fara griji, fara gandul ca mine poate nu o sa mai fie asa. Eram pur si simplu fericita. Eram eu. Dupa a venit iarna si parca tot pluteam. Desi candeam des pentru ca mereu avea cineva grija sa ma umple de zapada, imi placea. Imi placea sa cad atunci, acolo,in felul ala in care cadeam. Dupa a venit primavara, mirosea a frumos peste tot . Orice lacrima era recompensata cu sute de rasete. Era asa frumos, sa ma trezez de dimineata si sa stiu ca azi o sa fiu fericita iar . Era frumos, dar acum numai e . Dupa a venit vara, primele saptamani au fost..mult prea intense. Au fost traiete pentru a recupera tot ce nu traisem in acel an . Si totusi , dupa asa saptamani ma trezez intr-o dimineata si imi dau seama ca "Azi e finalul." Numai radeam , numai zambeam . Simteam cum zgomotul nu se mai aude , cum nu mai aud pe nimeni. Anul acela mi se derula in fata ochilor, ma uitam la tine si vedeam absolut tot, fiecare cuvant, fiecare "Buna", fiecare cearta,fiecare gluma, fiecare clipa impreuna. Ma uitam la fete si vedeam absolut fiecare tensiune, fiecare zambet,fiecare visare,fiecare barfa , tot. Si uram faptul ca mi se intampla mie asta, ca trebuie sa se termine ceva intens, ceva din care am invatat sa ma maturizez, sau poate nu. Am invatat sa traiesc si sa simt si totul se incheia. Acum nimic numai e la fel, sau cel putin din unele puncte de vedere. Ele mai sunt, e mult mai amuzant acum , sunt glume mai mature, mai perverse, ne inecam cu mancare de atata ras,zici ca suntem fumate uneori, dar uneori simt ca mor de plictiseala simt ca mor de nervi. Totul imi provoaca o indiferenta nefasta.Simt ca timpul mi se dauce si cu fiecare clipa ma apropii cu pasi repezi de ce e inevitabil. De actiunea ce duce la uitare. Si eu pur si simplu nu fac nimic, stau in aceeasi rutina idioata, stau si fac aceleasi lucruri, stau si ma enervez degeaba,stau si sufar din nimic si asta nu e deloc bine. Vreau ca atunci cand se va intampla sa las in urma mea ceva , orice.Dovada faptului ca am existat. Vreau sa plec de aici cu ceva, orice. Ceva bun si ceva rau . Vreau sa plec cu multa multa iubire in mine si cat mai putina uraa. Nu vreau sa plec cu frustare, deoarece nu am facut nimic pe acest pamant. Vreau sa fie iar cum era inainte sa se termine. Vreau sa ma trezesc stiind sigur ca azi e o zi buna. Vreau sa nu simt frigul . Vreau ca ura sa nu ma atinga. Vreau ca cerul sa fie mereu albastru indiferent ca afara ploua si fulgera si tuna si vreau sa ma iubeasca toata lumea (imposibil). Macar persoanele pe care le iubesc si eu (imposibil). Vreau sa merg in locuri in care nici macar nu banuiam ca exista, sa fie toata lumea bine, sa fiu eu bine si sa scriu si sa vorbesc ca la asta ma pricep cel mai bine (dupa parerea mea).Si nu vreau sa imi irosesc anii cei mai importanti din viata ,vreau sa ii traiesc si dupa ce ii termin de trait pot sa mor . Daca sunt fericita pot sa mor si maine , dar nu vreau sa mor frustrata.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

I'm moving on

Si viata mereu te intoarce din drum uneori si te duce la lucrurile neterminate, neincheiate. Ma intors si pe mine din drum si sincer speram ca o sa ma intoarca din drum pentru ceva bun . Desigur depinde si din ce unghi privesc problema. Pentru ca din fiecare unghi e intr-un fel. Ca si oamenii , nu sti un om la fata daca il vezi de la spate. De la spate pare a fi dragut si cand intoarce fata la tine constati ca e stramb ca si asfaltul. Pentru ca pur si simplu credeam ca daca ma intorc din drum iar pentru tine o sa fie bine si o sa fim fericiti impreuna. Credeam ca o naiva ca tu simti tot ce simt si eu pentru tine dar se pare ca m-am inselat. Eu una ma admir ca am avut curajul ca intodeauna sa ma umilesc in fata ta si sa imi calc orgoliul in picioare. Unii oameni se descriu ca fiind orgoliosi, ar fi o mare ipocrizie din partea mea sa ma descriu asa , dat fiind ca i-am dat aceluiasi baiat de cateva ori inima mea sa mi-o rupa in doua . Norocul meu este ca de mica am invatat sa cos si cu timpul imi cos sigura inima . Asa e viata , un sut in fund un pas inainte. Vorba unei prietene "de unde sti? poate ca El nu te lasa sa fi fericita alaturi de el deoarece iti pregateste ceva mai bun de atat". Sper la asta mereu.De mica am o teorie destul de ciudata , daca te gandesti ca un lucru se va intampla,nu se va intampla si daca te gandesti ca nu se va intampla poate ca se va intampla. Nu stiu daca ma inteles cineva, dar sincera sa fiu teoria asta nu ma ajutat mai niciodata. Asa am crezut si acum cred ca poate voi fi fericita, dar ma gandeam intr-un fel ca nu voi fi in speranta ca se va intampla sa fiu. Intr-un final , da nu am fost fericita. Teorii stupide. Si precum spuneam viata pur si simplu nu mi-a dat voie sa fiu fericita cu tine,poate imi pregateste ceva mai grandios sau poate nu. E bine ca pot sa zambesc, ca pot sa rad. Poate ca fericirea nu inseamna persoana iubita alaturi in cazul meu. Poate fericirea mea va fi fericirea altora. M-am obisnuit, e chiar frumos sa vezi si sa ajuti persoanele indragostite , persoanele apropiate sa fie fericite. Eu nu sunt genul de om care ajuta ca poate la randul lui daca ajuta o sa fie ajutat cand va avea nevoie. Nu . Eu ajut doar dintr-un reflex involuntar si voluntar in acelasi timp. Cam aberez..ca intodeauna. Si fiecare rand ce il scriu ma duce cu gandul la tine. Sper ca intr-o zi sa iubesc asa de mult pe cineva cum te-am iubit si inca o fac.. pe tine . Imi e frica sa nu fie "unica iubire" . Te gandesti probabil ca un fustangiu ce esti tu ca acum probabil te destest si numai vreau sa te vad, da poate ca te detest putin in aparente. Nu am alta alternativa, trebuie sa o fac. Mai determinat sa o fac. Dar sa sti ca eu in adancul inimii mele te iubesc sincer ca intodeauna. Si cu siguranta mai crezi ca nu imi doresc sa simt acest lucru. Repet depinde din ce unghi privesti situatia. Iubesc sa iubesc. De ce sa imi reneg sentimentele fata de tine? De ce sa le cred prostesti si infantile? E ceva unic, sa simti asta. Si eu o simt. Uneori ma simt singura,doar eu si cu ele, fara tine. Ca si cum as avea un copil de crescut si il cresc ca mama singura. Poate ca o sa fac fata si copilul asta din mine o sa invete sa iubeasca pe cine trebuie ,desi asta e cam imposibil. Iubesti pe cine vrea inima nu pe cine vrei tu. As da orice sa pot face asta dar nu pot. Multi ar da orice sa poata dar tot nu pot. E imposibil,iubesti aceea persoana cu care te simti in siguranta macar o data cu ea , aceea persoana care cel putin o data te-a facut sa razi, aceea persoana care macar o data te-a admirat, aceea persoana care macar o data te-a facut sa te simti speciala. Asa suntem noi fetele. De obicei facem din tantar armasar. Si da tin la tine si fiecare propozitie care o scriu despre tine absolut ma inspaimanta. Trebuie sa fiu puternica, sa trec peste tot . Trebuie doar sa nu te privesc, trebuie doar sa iti evit privirea, vorbele ,glumele,rasul si o sa fiu bine. E doar o buba , proaspata. Trebuie sa astept sa faca coaje atunci cand va face coaje sigur voi vrea sa o decojesc. Depinde de mine acel moment, poate ca semnele din genunchi ma vor determina sa nu o cojesc si pe asta , sa o las sa se vindece .Stiu ca ma asteapta intalniri, priviri,amintiri,conversatii grele, toate legate de tine. Dar sunt fata mare si ca fata mare trebuie sa depasesc aceasta situatie. Fiecare lucru are o consecinta, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa o platesti. Este de-a dreptul un paradox deoarece trebuie sa platesc pentru simplu, dar SIMPLUL fapt ca am vrut sa fiu fericita. Viata insasi e un paradox . O prietena imi zicea acum putin timp ca ar trebuii sa fac ceva pentru mine, ca mereu ma preocupa persoanele din jurul meu si ma agit prea mult si pentru mine nu fac nimic sa fiu fericita. Ma pus pe ganduri ce mi-a zis ea, am stat si m-am gandit , dar ce pot face sa fiu fericita? Eu zilnic ma chinui sa ma fac fericita,fac lucrurile care imi plac doar ca sa fiu vesela si fericita. Nu imi iese intodeauna dar cel putin ma straduiesc. Incerc doar sa imi gasesc un drum. Pe care nu prea il gasesc, sunt putin cam pierduta, dar stiu ca intr-un final o sa gasesc drumul pe care il caut.
Si atunci cand il voi gasii voi pleca acasa si cand voi mai iesi la plimbare pe terenuri necunoscute voi pleca mereu la drum cu o harta. E greu. Nu pot spune ca e simplu. Intr-un final iubirea devine ura. Sau poate nu.. Bariera dintre iubire si ura e foarte subtie, extrem de subtire. Poate ca o sa te uit sau nu. Cu siguranta ca o sa te uit, o sa fiu femeie, o sa am masina si o sa ma marit. Atunci singur nu o sa mai imi triopai toata ziua prin mintea mea. Fiecare lucru imi aminteste de tine. Pentru pentru ca am vorbit orice cu tine, am avut curajul sa dezbat orice subiect cu tine, sa iti spun orice fantezie, orice secret de-al meu. Ti-am spus mereu , tot ce gandesc , tot ce simt, tot ce vreau. Oare tu ai facut-o ? Oare tu ai fost mereu sincer cu mine? Ma intoiesc. Durerea asta e dulce-amaruie. Imi place pentru ca ma face sa revin cu picioarele pe pamant si sa fiu realista. Si sti ce ? Sunt mandra de cine sunt , sunt extrem de mandra de cine sunt eu. Nu sunt mare lucru, sunt un om oarecare , un om banal de obisnuit. Care simte , cum simt toti. Care spune ce simte cu adevarat, da poate ca asta ma deosebeste de ceilalti ca sunt foarte "subtila" si spun totul pe fata. Spun adevarul mai mereu. Toti simtim lucruri speciale, fetele , baietii dar nu multi vor sa le spuna ca cica "o sa se faca de ras". Mi se pare o prostie sa fie introvertit si sa ti totul in tine. Am ochii caprui, am parul saten. Sunt ca orice fata din orasul asta . Nu sunt mai deloc orgolioasa, doar atunci cand vreau si pot sa fiu. Nu am prea mari pretentii. Nu sunt ambitioasa.Nu joc murdat. Nu sunt vro Sfanta, stiu sa joc murdar si ranesc de multe ori atunci cand nu vreau si desigur uneori cand vreau sa ranesc. Dar atunci cand vreau sa ranesc nu prea imi iese. Il iubesti? Spune-i-o frate mai repede, cat de repede poti , poate el nu o face asa ca ai timp sa il uiti mai mult sau poate ca si el o face si ai mai mult timp sa fi fericita. Maine poate mor, maine poate traiesc. Viata e scurta si nu iti ia prea mult sa spui un "te iubesc" desigur daca simti asta, "te iubesc'ul" soptit atunci cand nu este simtit este cea mai frumoasa minciuna pe care de multe ori o credem. Si lasa-ma te rog sa te lamuresc pentru ultima oara de ce te iubesc si de ce te-am vrut, te-am vrut deoarce pur si simplu mintea, sufletul,stomacul,inima si toate celulele din mine au luato razna de fiecare data cand te-au vazut. De asta in rest numai stiu . Mai lasat sa plec asa ca plec. Numai raman nici-o secunda aici. Pur si simplu uita faptul ca te iubesc, uita-ma ca prietena, uita-ma te rog frumos daca poti. Sper sa pot si eu sa fac asta. Sper sa fiu puternica, pentru ca eu am nevoie de asta pentru mine. Stiu ca o sa regret intr-un anume moment dar sper ca o sa merg mai departe . Si sper ca numai crezi ca ma voi intoarce inapoi, ca voi venii la tine si iti voi spune "imi pare rau am gresit, hai sa fim prieteni". Numai te caut. Gresala numarul 1 ca te-am cautat mereu. Sper sa fi bine. O sa fi , mereu ai fost bine fara mine . Doar atat.

duminică, 12 septembrie 2010

Nimic

Si de fiecare data e cineva acolo, daca nu e acolo iti amintesti de ultimul pe care l-ai iubit. Pe ultimul pe care l-ai iubit il uiti in momentul in care apare altul . Asa e de cele mai multe ori firec. Dar cand vezi ca nu apare, parca iti e mai greu . Nu apare si nu apare. Mai e cate un baiat dragut si atragator pe acolo, dar nu e ce era el. Nu intelege faptul ca tu plangi uneori si ca esti trista fara motiv sau nu intelege felul tau de a fi si de a gandii , nu te place pentru ca vorbesti cum nu o fac altele cu el, te place doar pentru ca ii place aspectul tau exterior. Degeaba , nu e "the one" . Tot la ultimul te gandesti si nu poti deloc sa treci peste el si nu poti si basta. Si nu apare nici-unul care sa te faca sa te indragostesti nebuneste de el exact cum il iubeai pe ultimul, sau poate nu la fel. Si mai esti si in unele seri trista si fara chef si iti vine sa plangi si esti in acele seri o mare negativista si nici nu sti din ce cauza esti. Daca stai bine sa te gandesti sti de ce dar nu vrei sa recunosti ca iar te-a adus in aceeasi stare el , acelasi . Te uiti drept inainte, vezi lucruri bune. Pe el nu il vezi nicaieri , poate e ascuns. Te intrebi daca o sa fie altul? Si spui tare si raspicat da . Dar parca iti e frica , ca esti asa sigura pe tine , de cele mai multe cand esti sigura pe tine nu se intampla ce iti doreai sa se intample . Esti o fraiera mereu ai fost asa. Te uiti pe geam .. azi o sa ploua . Te uiti la luna , probabil ca o face si el tot la aceeasi luna . Te gandesti la el, numai o faci asa de des ca inainte dar tot o faci uneori. E ineviabil sa gandesti. Cum ar fi fost daca situatia ar fi fost alta. De obicei lucrurile care nu se intampla te uramaresc toata viata. Nu are cum sa te urmareasca toata viata chestia asta ,sti de ce ? Pentru ca erati amn2 doar niste copii. Deci nu ai decat sa stai,sa astepti dar daca stai si astepti probabil nu o sa se intample nimic.

luni, 6 septembrie 2010

Si ce faci cu frumusetea?

Si ce faci cu ea ? Ce faci cu frumusetea? Te culci cu ea? Ea are grija de tine cand esti tu bolnav? Ea te pupa de noapte buna? Ea te tine strange in brate cand iti e frica de ceva? Ea urla la tine ca "poti sa mergi mai departe, nu te da batut/a"? Te asculta ea cand ai ceva de spus sau ai ceva pe suflet? Iti sterge ochii dupa ce ai plans? Ocupa ea un loc important in inima ta ? Care e mai important , frumusetea sau el? Daca il dezbraci de frumusete o sa vezi cat de gol poate fi pe dinautru . Asa e mereu , daca El da intr-o parte mai mult o sa fie mai putin in cealalata . E o mare bariera intre cele 2 frumuseti , cea a sufletului si cea trupeasca. Multi le confunda , ba mai mult o considera pe cea trupeasca mai importanta decat cea sufleteasca. Nu conteaza cum arata, conteaza cum simte. Nu conteaza cum are parul , conteaza cum vorbeste . Nu conteaza ce vrea sa para ci ce este . Ce pot eu sa fac cu un tip superb , blond cu plete, cu ochii verzi , cu o musculatura destul de dezvoltata cand el nu stie sa vorbeasca cu mine? Se pierde in cuvintele mele , sta si se gandeste ceva vreme ce sa raspunda si intr-un final imi zice "e bine de stiut" . Cu ce ma incalzeste pe mine asta? Cu se ma incalzeste faptul ca ochii lui sunt verzi ci nu caprui? Cu ce ma ajuta faptul ca are plete? Cu ce ma ajuta faptul ca e blond? Mie , mereu mi-au placut persoanele care in primul rand au ceva in suflet si in cap . Care stiu ce vor de la viata . Care au putin din fiecare. Si daca El nu le-a dat deloc frumusete inseamna ca , cu siguranta ia dat in alte parti mai mult . Inseamna ca are un caracter tare. Are ceva mai mult . Frumusetea e doar un accesoriu . Iti faci un/o prieten/prietena frumos/asa si il / o porti ca pe un accesoriu dupa tine. Numai cautati perfectiue din toate punctele de vedere , pentru ca ea NU exista . Si pana la urma cu frumusetea nu poti purta nici-un fel de dialog, cu ea nu poti sa razi sau sa te simti bine . E doar un lucru artificial . Doar atat . C'est la vie .

duminică, 29 august 2010

Boulevard Of Broken Dreams

Merg pe un drum , pe care il stiu doar eu . Umbra mea ma urmeaza peste tot si imi sopteste cuvinte cand ma simt singura. Vantul e jucaus , imi ciufuleste parul si imi da senzatia de libertate. Ma uit in spate si nu este nimic , ce ar putea sa ma faca sa ma intorc , sunt multi oamenii care ma cheama "intoarce-te" , dar sunt hotarata sa merg mai departe pe acest drum , e drumul meu si mi-l croiesc singura de data asta, eu il pavez cu zambeste si cu cantece si versuri . O sa plantez copaci de fericire in fata fiecarei cladiri. O sa pictez pe fiecare casa, vise, cerul o sa il umplu de stele si de fete triste, deoarece uneori trebuie fie ca vrem sau nu sa fim tristi. Cerului o sa ii dau miliarde de nuante la apus si rasarit si ziua o sa fie albastru si senin, o sa fie asa cum am vrut sa il vad mereu cand era inorat si fumuriu. Acum e fumuriu dar bucatelele de albastru sunt speranta ca in curand va fi iar albastru. Aerul e putin mai rece si respingator , parca nu se combina cu sangele fierbinte din corpul meu . Cum intru in contactul cu el simt furnicaturi prin tot corpul . Parca numai e ca pe bulevardul viselor distruse , cald si fierbinte si sangele rece si plin de ura . Parca aici e mai bine, e mai placut. Pot sa respir pe strada asta fara tine , pot sa zambesc fara sa am motiv si sa plang cu sau fara . Merg singura si tot merg si vad tot felul de mutre noi, imi zambesc toti oamenii care trec pe langa mine. Trec pe langa o librarie si brusc imi intra in nari mirosul de caiete noi. Ma uit in jur mai bine la fetele oamenilor care trec si parca pe toate le stiu de undeva. Brusc o frunza verde rece cu cateva pete galbene imi cade peste obrazul meu cald ,se simte diferenta de temperatura si e asa racoritor, ca si cum mi-as mangaia fata cu petale de trandafir de la frigider, dar e o frunza nu e un e o petala de trandafir. Nu inteleg de ce o frunza, poate sa imi provoace atata fericire . Ma uit mai bine in jur , vad iar oamenii si imi dau seama ca ii cunosc pe toti . Sunt toti schimbati dar tot ei au ramas, parca unora le-a crescut parul , altii si-au facut niste tunsori putin cam trasnite , toti sunt bronzati si plini de povesti minunate si destrabalate din vacanta . Parca acum inteleg tot .Parca numai sunt singura , parca numai ma gandesc la tine , parca nu ma mai gandesc cum sa o iau de la capat .A venit toamna .

luni, 23 august 2010

Si uneori parca totul e in zadar

Si inca te mai gandesti la el , te gandesti si te gandesti si nu iti dai seama ce simti cand faci asta . Te gandesti ca e normal sa gandesti . E normal dat fiind ca face parte din trecutul tau si poate chiar si din prezent deoarece mereu este cineva care sa aduca vorba de el . Dar totusi de ce te ganesti la el ci nu la altul , stai ca te gandesti si la altii dar pe tine te macina defapt faptul ca tu te gandesti la el si nu intelegi de ce inca o mai faci . Simti o furie de nedescris cand te gandesti la el . Te gandesti la lucruri bune despre el dar de cele mai multe te gandesti pur si simplu la el , la persoana lui. Incerci sa iti aduci minte vocea lui si mirosul lui care intr-un timp ajungeai sa il mirosi fie ca era sau nu langa tine , miroseai ca el . Dar acum nici macar chipul lui nu ti-l mai aduci aminte asa de bine ,de nu ar fi pozele cu el peste care dai mereu intamplator si uneori intentionat i-ai fi uitat chipul de mult . Ii sti foarte bine trasaturile dar nu poti sa i le pui cap la cap , ai o imagine a lui dar nu este foarte finisata este asa putin in ceata. Ai vrea sa il vezi , iti doresti foarte mult sa il mai vezi macar o data si dupa sa il uiti definitiv, sa uiti sa te mai gandesti asa de el uneori atat de insistent. Totusi de ce majoritatea lucrurilor iti aduc aminte de el? Totusi de ce pur si simplu scrii despre el ? Simti ca iti e sete dar nu e o sete normala , este o sete de el , iti e sete pur si simplu pe persoana lui , sa il sorbi in gura . Este picatura de apa din desertul tau , dar nici pe el nu il mai gasesti . Il vezi in zare dar dispare cum il atingi , e doar un miraj. Parca uneori pari si tu a fi un miraj. Este ca vantul tot ce simteai , era acolo pana cand o briza a luat tot parfumul sentimentului ce il simteai pentru el si in urma a lasat un gust amar. Gustul unei ciocolate dizolvata in saliva apoi inghitita, in urma peste cateva minute ramai cu un gust amar .

marți, 17 august 2010

Tipuri de tipi

E ciudat sa fi cu o persoana cu care ai senzatia ca daca vei fi asaltata de hoti pe strada , el va fi primul care va fugi . De obicei , fetele vor siguranta . Vor sa se simta protejate si iubite. Este destul de ciudat, sa fi tu baiatul intr-o relatie si el sa fie o fata ciudata care se supune cerintelor tale ex. : "Stai jos, nu pe banca asta , pe aia", "el: unde mergem? ea: unde vrei? el: unde vrei tu! ea: ok in piata sa imi iau haine si banane" . El nu are nici-o parere in relatie, pentru el e bine cat alegi tu pentru amn2. Simti nevoia sa ai parte si de un tip rau, cu mult tupeu, curajos si care sa nu ii fie frica, ca cuvintele si gesturile ii vor fi judecate . Sa fie el si nimeni sa nu aiba curajul sa il judece . O sa te priveasca , o sa iti asculte cuvintele cu mare atentie , nu ii va fi rusine sa te soarbe din priviri . Va sti tot ce gandesti , pentru ca genul lui de tip cunoaste fetele , stie ce gandesc, stie ce vor sa insemne gesturile lor. Imi este si frica sa vorbesc, simt ca fiecare cuvant al meu pentru el inseaman ceva, le decodifica si afla ce este in spatele ficarui cuvant, se uita la mine , in ochii mei si incerce sa ma intimideze cu privirea, dar nu il las, mut privirea pe altcineva. Uneori chiar si dupa ce mut privirea, se uita la mine. Cand gresesc cu ceva , sau simt eu ca gresesc ma face sa ma simt ca si cum greseala mea a fost un lucru bun . Simt ca daca voi fi asaltata de hoti pe strada cu el , ii va face pe hoti din cuvinte .

luni, 9 august 2010

Ieri si azi

Tin minte ca era una dintre miercurile cu final fericit, imi puneam fularul la gat si ma infofoleam deoarece era rece afara ,zapada peste tot si se anunta o lupta crunta pana la poarta scolii si dupa desigur. Ma simteam ca un copil , ca atunci cand eram in tabere si din plictiseala pe carari la munte inceapeam sa cant si toti dupa mine , asa s-a intamplat si atunci si de multe ori cantam o melodie de vara o melodie in care tot bateam campii ca ne ducem in ibitza si o sa avem o petrecere. Am gasit niste poze, niste poze de cand eram eu , copil. Eram in tabara, aveam 2 codite nebunatice, parul ciufulit si incalcit, pantalonii mototoliti si spalati de mine intr-o seara . Aveam cateva floricele intr-o mana si eram toata un zambet,eram eu naturala, euuu, adevarata eu asa cum putini m-au cunoscut . Picioarele pline de vanatai si semne de la cazaturi , acum mi-au ramas doar semnele , de cand cadeam si plangeam sau de cand cadeam si radeam. Si faceau toti cerc in jurul meu si 2 ma ridicau si alt copil imi ridica bicicleta si mi-o ducea pana acasa. Timpul a trecut, lucrurile sau schimbat . Suntem mai aproape de prezent, si acum aveam parul ciufulit . Si acum zambeam dar nu cu gura pana la urechi, zambeam pentru poza. Nu mai aveam vanatai pe picioare, nu mai aveam pantalonii scurti spalati de mine intr-o seara de vara in tabara. Numai aveam floricele in mana si numai cantam. Ma uitam in jur si nimeni nu era capabil sa vina sa imi zica o gluma sa rad ca inainte cu gura pana la urechi , sau sa ma ridice de jos si sa imi duca bicicleta pana acasa. Nici bicicleta numai era pe jos. Nici nu plangeam , nici nu radeam. Nimeni nu radea, nimeni nu era ingrijorat sa se repeada la mine sa vina sa ma ridice. Eram singura . Timpul a mai trecut, au trecut zile, nopti. Zile cu soare, nopti cu luna, zile cu ploaie si nopti intunecate. A venit cineva si mi-a zis "te-ai schimbat" , m-am uitat in oglinda si avea dreptate, picioarele erau mai lungi, mainile mai puternice, parul mai lung numai ochii ramasesera aceeasi . Parul numai era incalcit si ciufulit, era pieptanat. Expresia fetei era una nu foarte cunoscuta. M-am uitat mai atent si am reusit sa ma uit sa vad prin mine , am avut mereu talentul de a citi si de a vedea prin oameni. Oamenii pierduti, oamenii rai, oamenii buni, oameni suntem toti. Am vazut si prin mine ce vazusem in atatia , eram pierduta. Ca si cum mi-ar fi murit sufletul si as fi ramas cu amintirile altei persoane si cu corpul ei. Aveam si acum suflet , dar nu era al meu , era unul diferit ce acela care il aveam cand eram copil , era unul indiferent , erau unul obisnuit. Era ca si cum as fi fost copil cu puteri supranaturale si acum imi pierdusem puterea supranaturala de a fi copil. Este trist sa pierzi asa o putere. Dar dupa m-am trezit iar ca in fiecare dimineata,era soare pe cer, mama era in bucatarie manca cu tata, eu in pijama , mancam si eu. M-am imbracat si am iesit afara cu bicicleta cu fetele , erau si ele schimbate numai erau ca ieri. Erau imbracate nebuneste, adica nu ar purta ele haine de casa sau eu. Eram in niste papuci ciudati , slipiciosi. Aveam rucsacul in spate . Mergeam nebuneste cu bicicleta, am pus patura pe strada. Ne-am scos papusile , le-am imbracat, ahhh a trecut si Madalin pe strada, suspinam toate, dupa hotaram sa il numim pe Ken si Madalin. Barbie parca zambea mai mult ca atunci cand eram copil. Aveam picioarele mai lungi toate de asta numai incapeam pe paturica, ma cheama mama la masa . Se duc si ele,mancam si iesim iar. Dam sute de ture cu biciclete, ni se alatura si baietii si ei sunt schimbati azi. Azi numai au freza facuta, azi sunt ciufuliti. Mergem cu bicicleta dupa soare, pana apare luna. Dupa ne strangem si jucam jocurile noastre , care le jucam mereu vine mama sa ma cheme si desigur ca o conving sa ma mai lase , vin si celelate mame si desigur ca si ceilalti le conving sa ii mai lase. Stam si alergam , vaiii nu o sa ne gaseasca, "numai respira, schhhh e aici" . "Andreeeaa te-am gasiiiiiiiit" , "Sa vedem daca o sa ma si scuipi" . Alerg repede toata lumea "haihai" . Fiu ajung inaintea lui , "scuip" stalpul e bine am scapat nu ma pun nici de data asta. Ah pana la urma merg acasa, plina de praf, jegoasa , manac pepene, ma spal ,ma culc. Ma trezesc. Ziua de azi numai e ca cea de ieri. Ieri am fost copil iar , dar azi numai sunt. Azi nu o sa ma mai imbrac nebuneste, nu o sa mai am papuci in picioare, azi o sa zambesc ca si ieri fara motiv. O sa zambesc deoarece traiesc. O sa ies si azi afara, o sa rad cu toti, o sa glumim, o sa ne amintim de ce am facut ieri . Dar parca nu o sa mai fie ca ieri, parca azi e prea multa ura intre noi si asta ne-a afectat pe toti. Azi o ma duc in oras, o sa ma duc la universitate si o sa stau pe scari cu el sa vad cum trece lumea . O sa stam si o sa ne uitam pana apare luna si masinile dau drumu la faruri, si pe Intercontinental incepe sa clipeasca cate o luminita de la camera la camera. Maine , nu stiu ce o sa fac , o sa rad o sa plang , o sa traiesc cum am facut si azi si ieri. Viata e numai una, traieste ca sa razi ci nu ca sa te lamentezi , traieste ca sa iti amintesti lucrurile bune si din cand in cand si cele rele , ele te-au format. Raul si bunul s-au imbinat intr-un singura fiinta , omul .

vineri, 23 iulie 2010

Ce naiba crede ?

Vai ,vai . Ce cred ei defapt despre noi? Ca suntem asa de usor de obtinut? Adica eu una NU sunt. Ies doua seri cu el . In prima seara sunt confuza, nu stiu ce mi se intampla, e o combinatie de ex'ul meu, pepsi, de durere de burta + el. Dar cum se zice, "dimineata lucrurile sunt mai clare". Erau clare, eram fericita ca a trecut. DAR ,se pare ca nu mai vrea sa imi dea drumul si apare iar. Si ma simt bine si nu mai sunt eu, tac si rad si ma uit la el si el la mine. Se termina tot si nu ma simt confuza ma simt putin ciudat. Mi se face dor de vocea lui. De el. Ce se intampla? Ma indragostesc oare? Sper ca nu. Adica nu vreau, nu ma ajuta cu nimic. Aooleu spun numai aberatii, ah. Love?

duminică, 18 iulie 2010

1. Sfarsitul inceputului

Era exact asa cum mi-a promis ca o sa ramana. Era el,cum i-am scris sa ramana pe o bucatica de hartie acum 3 luni. Era zambitor,increzator si numai era de neinteles. Incerca sa imi inteleaga privirea, incerca sa vada in mine de ce am plecat asa fara sa ii spun doar "Ai grija de tine, fi fericit, nu te schimba, fa-te inteles . P.s. : O sa fiu bine." Incerca sa inteleaga de ce am plecat de unde "imi era locul", de ce mi-am schimbat numarul de telefon, de ce am fugit de lume atata vreme. Mi-am promis ca totul o sa fie ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Era el , acel el pe care il cunoscusem candva. Era pe cealalta parte a drumului si astepta ca semaforul sa se schimbe pe verde ca sa poata traversa. In aceea clipa , cand m-am uitat la el mi-am amintit tot, totul a iesit la iveala, tot ce era ascuns in mine,tot. Zambetul meu care il aveam cand il vedeam, cand vorbeam cu el, era si el acolo. Inima imi batea mai tare , eram ametita. Era imbracat altfel, se vede ca trecuse ceva timp, era imbracat putin mai matur, era altul. Era ciufulit ca intodeauna,doar ca avea o frizura mai cumintica. In sfaptele acelui om atragtor, frumos si destul de matur era EL . Vechiul EL. Semaforul isi schimba culorile, trece pe langa mine ,eu nu fac nici-un pas. Se opreste langa mine si imi invaluie mintea in parfumul lui barbatesc discret. Ma uit in jos , imi pune mana pe obraz si incearca sa imi ridice capul spre el,vrea ca ochii mei sa ii priveasca pe ai lui. Imi spune simplu "De ce?" . Nu spun nimic, tac . Timp de cateva minute bune care par o vesnicie in prezenta lui tac. Nu zice nici el nimic. Imi da drumul, se indeparteaza putin si picioarele lui incep sa faca pasi. Il vad cum se indeparteaza incet , incet. E atat de aproape dar totusi atat de aproape. Incep sa tip , nu imi pot controla cuvintele si tip "STAI! Nuuu plecaa! Mai stai putin, te rog." Se intoarce cu fata la mine, in acel moment, uit de mine,uit de lume, uit de tot si il iau in brate si il sarut, e atat de cald si de placut. Ii dau drumul pentru o clipa, ma trezesc sarutanduma iar cu el doar ca de data asta e fierbinte si e repede si e plin de suspine. Imi da drumul si imi spune incet "nu trebuiaaa saa.." nu il las sa continue, ii acopar gura cu mana mea si ii spun "e in regula, imi cer scuze.." stau asa o vreme cam vrun minut, privindul . Dupa plec, plec incet, ma indepartez. "Mereu fugi, asta ai facut si acum 3 luni ai fugit de mine, de lume , de tine. Iti e frica! Ramai cu frica ta!". "Nu fug , pur si simplu nu ii vad rostul , ce s-a sfarsit , s-a sfarsit acum 5 luni cand tu ai pus capat , cand tu ai preferat pe altcineva, pe ea. Fi fericit, asta iti doresc, fi tu. Ce am facut azi , a fost o greseala, totul a fost o greseala. Faptul ca am ramas langa tine atata timp simtind unele lucruri pentru tine a fost o greseala." Se uita la mine cu o fata de iepuras ranit, impuscat,nu e mort dar o sa moara. "Las-o pe ea in pace. Totul s-a terminat intre noi 2 a2A zi dupa ce ai plecat." Tac, muta de uimire. Nu vreau sa mai zic nimic, asa ca numai zic nimic. Stam impreuna o ora, ma asez pe banca din statie si vine dupa mine, trec peste 10 autobuze, dar nu ne urcam in nici-unul. Stam in tacere. Ii suna de cateva ori de telefonul, dar nu raspunde. Deja e ora 7. E iarna, e frig si e seara...