Simte-mi furia

Cine ti-a zis ca niciodata pentru mine si pentru restul lumii inseamna niciodata? Mereu zicem "niciodata" dar sti cum e "niciodata sa nu zici niciodata". La nervi,suparare,furie spunem "niciodata" . Dar oare asta e adevarul ? Niciodata? Niciodata nu o sa ma tradeze prietenii, niciodata nu o sa ma indragostesc de x'ulescul, niciodata nu o sa fiu cineva, niciodata nu o a vorbesc cu x. Dar oare noi oamenii intre noi nu stim ca acel niciodata nu e intodeauna niciodata? Eram dispusa sa trec peste absolutamente tot, peste faptul ca ai triliarde de defecte care ma fac pur si simplu sa te urasc. Da , te urasc. Dar faptul ca te urasc parca creste atractia fata de tine spre o cota maxima. Ai cazut din ce in ce mai mult in mizerie, incat nici nu vreau sa ma obosesc sa te ridic ca sa cazi iar, o sa te ridici singur, poate.. Ador felul in care ma atingi,cum imi vorbesti, cum imi zambessti dar toate astea cand o faci . O faci atunci cand nu esti cufundat in ganduri mizerabile si in orgoliul tau . Pacat ca nu ai ajuns sa il cunosti pe al meu. Orgoliul masculin e patetic pe langa cel feminin. Sper sa nu ajungi sa il cunosti pentru ca daca se v-a intampla asta inseamna ca hm, ca tot ce am simtit candva pentru tine imi inspira mila, mila fata de mine ce am putut simti asa ceva pentru tine. Te-ai murdarit mult timp cu fapte mizere. Cand ma atragi ma atragi, ma atragi cu toata fiinta mea , ma atragi intr-un mod in care ma doboara, ma face moale dar cand nu esti in preajma imi e mila de mine , imi e absolut mila de mine. Stiu ca esti bun, stiu ca ai partile tale bune . Stiu ca esti un om bun . Stiu ca ai un suflet bun. Dar sunt unele chestii peste care o fata nu poate trece.Viata are tentatile ei, viata e pina de tentatii. Stiu precis ca daca o sa cad acum cu tine nu o sa ma ,mai ridic asa usor. Si nu vreau sa cad,nu merit sa cad ..iar. Da, vreau sa sti ca eu pot oricand sa cedez in fata ta ,pentru ca sunt constienta de faptul ca ma topesc ca o inghetata dupa tine, dar vreau sa fii bun cu mine, si sa nu ma ranesti,si sa alegi tu ce sa faci cu mine. Daca vrei sa cad, lasa-ma sa cad, dar daca vrei sa merg inainte da-mi drumul. Stiu, stiu precis ca o sa vina un moment in care o sa cedez si o sa le dau drumul sentimentelor mele fata de tine si o sa fac tot ce o sa imi treaca prin cap. Sunt atat de frumioasa pentru ca stiu ca tu poti fii cineva in aceasta viata,ca poti fii demn de admirat,ca poti fii o persoana importanta dar trebuie sa te lupti pentru asta ,si tu nu prea ai chef de asa ceva,tu nu ai chef de nimic,tu esti atat de plictisit de viata incant nu mai vrei sa lupti. Viata e o lupta continua,pe care din pacate tu nu o duci. Dar doar atat te rog, nu-mi face rau. Stiu ca sunt indeajuns de buna incat sa stiu ca merit ceva mai bun de atat.

Furie

E furios . Vrea sa para dur. Ii jigneste pe toti in jurul lui fara sa ii pese ca ii raneste sau nu. Nu are un scop anume in viata . E doar el si cu persoana lui . Nici el nu stie ce are , cand se intreaba "ce e cu mine" , apoi se resemneaza si spune ca e doar o stare generala . Merge mai departe spre noi dezastre. Nu stie cum sa fie fericit sau cum sa ii faca fericiti pe altii. Nu prea ii pasa daca greseste sau nu.E furios. A strans atata timp in el atata ura,atata venin si a sfarsit prin a devenii un tip furios. Un frustrat. Un "fraier" ce nu isi stie sensul in viata. Nici el nu isi da seama de asta.Sa speram ca o sa isi dea dar nu prea tarziu. Nu poti traii furios pe lume tot timpul, trebuie sa inveti sa fi fericit. Te rog.

Inceput / Sfarsit

Yes baby, last night was the beginning of the end. Sau poate nu. Hm despre inceputuri..Cam greu de spus despre ele , deoarece nu sti cand incep si se termina. Stiu prima zi de scoala, stiu ca ala a fost inceputul . Despre el nu am prea multe lucruri de spus pentru ca pe atunci nu simteam,vorbeam,gandeam ca acum, desi poate ca era mai bine dat fiind ca eram doar un copil si vreau sa cred si tind sa o fac ca inca sunt. Eram eu ,ratacita printre zeci de copii necunoscuti. Toti eram zapaciti, deoarece nu prea intelegeam ce se intampla, in schimb parintii erau emotionati, pentru ca probabil stiau ce avea sa ne astepte din acel moment. Ala a fost primul moment din viata mea in care am primit o responsabilitate, scoala (poate si pentru altii a fost prima responsabilitate). Din acel moment viata mea a inceput sa se schimbe treptat. Treapta cu treapta am urcat pe scara vietii . Mrg, nu am urcat foarte multe , pentru ca nu a trecut prea mult timp de atunci. Dar am urcat niste trepte semnificative in existenta unui om. Fiecare lucru invatat imi v-a fii de folos toata viata. Am invatat ca mereu v-oi fii intr-o permanenta schimbare pana in ziua in care sufletul mi se v-a desprinde de corp. Am invatat sa iubesc oamenii , am invatat sa ii cunosc si sa ii accept asa cum sunt . Am invatat sa urasc uneori, sa sufar ,sa plang, sa ma las afectata de tot ce ma inconjoara. Si chestile astea nu prea se predau la scoala . La scoala am invatat numai porcarii, am invatat teorema lui pitagora care nu prea ma ajuta in viata, desi e uneori distractiva, am invatat despre subiectiva si predicat si despre caracterizarea unui personaj, ceea ce iar nu prea ma ajuta pe mine ca om, poate in evolutia mea ma ajuta defapt cu siguranta dar in cea emotionala si spirituala nu ma v-a ajuta niciodata faptul ca stiu cursul apei in natura sau ca stiu despre biotop . Cam aberez si deviez de la subiect. Hai sa trec la el. Inceputuri vs sfarsituri. Nu sti niciodata cand incepe un lucru si cand se sfarseste, dar in schimb mereu ve-i sti cand a inceput inceputul si cand a inceput sfarsitul. E un factor major care influenteaza mereu aceste 2 lucrui.Inceputul a fost declansat de faptul ca am mers la scoala,sfarsitul a fost declansat de faptul ca scoala e pe terminate si de multi alti factori. Inceputul niciodata nu iti aduce cine stie ce amintiri poate de anteriorul sfarsit dar sfarsitul este fabulos de vast . E ca o cutiuta cu amintiri gasita in podul bunicilor. Fiecare biletel, fiecare particula de praf ,fiecare miros fiecare are povestea lui.De asta e bine ca toata viata sa iti faci amintiri frumoase, deoarece candva v-a veni sfarsitul si ve-i fi batran si poate ca oamenii o sa uite de tine ,dar tu nu ve-i uita de ei , si ve-i merge spre nemurire frumos. La sfarsit ve-i sti ca l-ai iubit pe x si ca ai vrut sa te saruti cu y si ca te-ai sarutat cu z si ca am ras cu n si ca ai cantat cu h si ca ai invatat de la toti ceva si ca pur si simplu intr-un final ai ajus altcineva decat erai la inceput pentru ca fiecare persoana ce a trecut prin viata ta , poate chiar si ca simplu trecator te-a influentat, te-a schimbat, ti-a lasat un semn,a schimbat ceva la tine. Pentru ca la inceput esti cineva si la sfarsit ve-i fi o alta persoana. Pentru ca noi oamenii ne schimbam mereu. Fiecare adiere a vantului ne ravaseste gandurile si implicit si viata. Suntem oameni,iubim,mancam si pur si simplu traim. Astia suntem cu bune si cu rele, traim inceputuri si inevitabil trebuie sa traim si finaluri fie ca sunt triste sau fericite.

blink-182 - I Miss You

Lost

Ha! M-am pierdut iar, nici nu e prea greu de crezut. Credeam , stiam ca totul e bine. Dar defapt totul era stricat. Nu.. Am stricat tot. Si ca un om de nimic am fugit de acolo , totul se prabusea si nu vroiam sa cada peretii si tavanul peste mine, i-am lasat sa cada peste ceilalti. Am fugit. Credeam ca e bine, credeam ca o sa fie dupa totul bine. Asteptam in statie orice venea. As fii mers oriunde. Cand esti hoinar si fugi in lume e destul de greu sa iti alegi singur soarta fara sa ai niste pareri pe care sa te bazezi inconditionat. Stateam pe un scaun in spatele masinii , erau inca 2 batrane pierdute prin masina. Nu ma puteam hotara daca ar trebuii sa ma bucur ca am fugit si ca pot sa fac ce vreau sau daca sa plang. Mai mult trageam sa plang , simteam glanda lacrimara cum o fortam sa nu isi de-a drumul . Pana cand ochii mi s-au umplut de lacrimi. Atunci a fost primul moment in care m-am uitat in urma. Erau niste masini, doar niste masini. Niste case , un cer. Acelasi cer.Mi-am sters lacrimile si nu le-am lasat sa curga. Am mers mai departe. Nu ma puteam sa aleg unde sa merg dat fiind ca fugisem puteam merge oriunde. Dar.. era prea greu sa aleg asta. Asa ca aveam 2 variante, sa merg la un film sa stau singura in sala , sa plang in ultimul rand,sau sa ma pierd in multime in parc. Am ales pierdutul in multime, e mult mai bine asa decat sa imi plang singura de mila . Metroul parca nu mai era acelasi. Toti oamenii erau diferiti. Ma uitam la toti oamenii din metrou si imi ziceam "cu siguranta si ei au fugit candva, cu siguranta si ei au trecut prin chestii nasoale,cu siguranta si ei au dezamagit persoane, cu siguranta ca si ei au gresit." Ajung in parc, unde erau atat de multi oameni incat as fii putut sa ma pierd definitiv. Erau atat de multe fete . Cupluri impreuna tinaduse de mana, familii cu copii, prieteni, frati, surori, prietene,caini , toti aveau companie numai eu eram singura ma pierdeam printre ei . Nu stiam ce sa fac, asa ca am inceput sa ma plimb . Eram eu si restul lumii. Uneori ma gandeam , alteori nu. Uneori ii studiam,alteori nici nu ii observam. Am trecut pe langa multi oameni in aceea zi. Erau toti asa fericiti doar eu treceam indiferenta pe langa ei ,bucurandu-ma in taina de fericirea lor. Simteam ca toata viata e a mea doar ca trebuie sa invat sa o stapanesc si sa o traiesc. Imi era dor de toti prietenii, de toata familia, de toti oamenii pe care ii cunosteam si pe care v-a urma sa ii cunosc . Imi era dor de sotul meu pe care o sa il am , de copii mei , de toata viata intreaga imi era dor si de tot restul vietii mele traite. Nu stiam daca o sa am o viata extraordinara sau groaznica. Stiam ca trebuie sa imi urmez calea, fara sa ma clatin si totul v-a fii bine fie ca ma impiedic fie ca alerg. Eram pierduta fara ei toti,ma simteam singura fara ei.Singur nu poti trece nici strada.. dar sa treci singur prin multime. Asa ca am inceput sa merg spre casa.. Drumul era plin de regrete deoarece eu invatasem de mica sa fug.O prietena imi zicea "aha , cand e sa ne certam si sa ne zicem adevaruri in fata tu fugi". Da eu eram persoana care fugea de cele mai multe ori. Eu fugisem de lucrurile care ar fii putut fii foarte importante in viata mea , eu fugeam de parintii mei, eu fugeam de tot ce iubeam si de mine intr-un final. Asa fugisem si de tine , cand totul devenea serios si copilarismele si jocurile se terminau eu plecam. Eu vroiam ca mereu totul sa fie un joc, sa ne jucam mereu, sa radem , sa ne distram. Nu vroiam niciodata sa te vad trist, sa te vad suparat, sa te vad chinuit. Si poate ca asta era din cauza mea pentru ca eu vroiam mereu sa ma joc . Eu eram copilul ala care se juca tot timpul si tu copilul ala care atunci cand venea vremea temelor si le facea dandu-le mare importanta. Fugisem de cele mai importante momente asa ca daca mai fugisem inca odt nu insemna absolut nimic pentru mine. Nu stateam niciodata sa infrunt situatia. Eram asa obosita sa tot fug. Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca nu se prabusise nimic in urma mea . Doar cateva urme lasasem. Niste crapaturi ce nu aveau sa dispara prea curand. Am luat foarfeca , mi-am bagat-o in par. Si am inceput sa plang dramatic , gandindu-ma la tipa din videoclipul lui pink care isi taia parul . MM prea dramatic, dat fiind ca ea la final arata ca dracu. Eu nu aveam sa arat asa, eu aveam sa arat fabulos, cu o tunsoare care avea sa insemne ceva, ceva ce doar eu stiu. Cat despre el fugisem de atatea ori incat nici nu stiam daca asta deja devenise un tic . Tu stateai pe loc , nu te apropiai, nu te indepartai . Eu stateam si ma uitam la tine ca nu faci nimic, asa ca ma apropiam iar. Si iar nu obtineam nimic. Si ma bucuram ca o toanta cand ceilalti erau indragostiti ca si cum eu as fii , "mai bine te-ai preocupa de viata ta sentimentala.. si se uita cu inteles la mine" .Mai bine nu , dat fiind ca e un dezastru si eu fug mereu de dezastre si de tot ce complicat(uneori ma mir cum de nu fug de mine). Asa ca nu aveam sa ma bucur prea curand de ceva ce e al meu. Ma duceam acasa si stateam in pat si ma gandeam cum ar fii daca ai fi aici, cum ar fii daca te-ai uita la mine si doar mi-ai zambii ? Asta ramane o intrebare . Pentru ca totul intre noi e prea subred ca sa fie reparat. "aceasta pagina e plina de greseli, ce alegi sa faci? A: sa o refaci iar, de la inceput B: sa o arunci ". Buna intrebare.