duminică, 29 august 2010

Boulevard Of Broken Dreams

Merg pe un drum , pe care il stiu doar eu . Umbra mea ma urmeaza peste tot si imi sopteste cuvinte cand ma simt singura. Vantul e jucaus , imi ciufuleste parul si imi da senzatia de libertate. Ma uit in spate si nu este nimic , ce ar putea sa ma faca sa ma intorc , sunt multi oamenii care ma cheama "intoarce-te" , dar sunt hotarata sa merg mai departe pe acest drum , e drumul meu si mi-l croiesc singura de data asta, eu il pavez cu zambeste si cu cantece si versuri . O sa plantez copaci de fericire in fata fiecarei cladiri. O sa pictez pe fiecare casa, vise, cerul o sa il umplu de stele si de fete triste, deoarece uneori trebuie fie ca vrem sau nu sa fim tristi. Cerului o sa ii dau miliarde de nuante la apus si rasarit si ziua o sa fie albastru si senin, o sa fie asa cum am vrut sa il vad mereu cand era inorat si fumuriu. Acum e fumuriu dar bucatelele de albastru sunt speranta ca in curand va fi iar albastru. Aerul e putin mai rece si respingator , parca nu se combina cu sangele fierbinte din corpul meu . Cum intru in contactul cu el simt furnicaturi prin tot corpul . Parca numai e ca pe bulevardul viselor distruse , cald si fierbinte si sangele rece si plin de ura . Parca aici e mai bine, e mai placut. Pot sa respir pe strada asta fara tine , pot sa zambesc fara sa am motiv si sa plang cu sau fara . Merg singura si tot merg si vad tot felul de mutre noi, imi zambesc toti oamenii care trec pe langa mine. Trec pe langa o librarie si brusc imi intra in nari mirosul de caiete noi. Ma uit in jur mai bine la fetele oamenilor care trec si parca pe toate le stiu de undeva. Brusc o frunza verde rece cu cateva pete galbene imi cade peste obrazul meu cald ,se simte diferenta de temperatura si e asa racoritor, ca si cum mi-as mangaia fata cu petale de trandafir de la frigider, dar e o frunza nu e un e o petala de trandafir. Nu inteleg de ce o frunza, poate sa imi provoace atata fericire . Ma uit mai bine in jur , vad iar oamenii si imi dau seama ca ii cunosc pe toti . Sunt toti schimbati dar tot ei au ramas, parca unora le-a crescut parul , altii si-au facut niste tunsori putin cam trasnite , toti sunt bronzati si plini de povesti minunate si destrabalate din vacanta . Parca acum inteleg tot .Parca numai sunt singura , parca numai ma gandesc la tine , parca nu ma mai gandesc cum sa o iau de la capat .A venit toamna .

luni, 23 august 2010

Si uneori parca totul e in zadar

Si inca te mai gandesti la el , te gandesti si te gandesti si nu iti dai seama ce simti cand faci asta . Te gandesti ca e normal sa gandesti . E normal dat fiind ca face parte din trecutul tau si poate chiar si din prezent deoarece mereu este cineva care sa aduca vorba de el . Dar totusi de ce te ganesti la el ci nu la altul , stai ca te gandesti si la altii dar pe tine te macina defapt faptul ca tu te gandesti la el si nu intelegi de ce inca o mai faci . Simti o furie de nedescris cand te gandesti la el . Te gandesti la lucruri bune despre el dar de cele mai multe te gandesti pur si simplu la el , la persoana lui. Incerci sa iti aduci minte vocea lui si mirosul lui care intr-un timp ajungeai sa il mirosi fie ca era sau nu langa tine , miroseai ca el . Dar acum nici macar chipul lui nu ti-l mai aduci aminte asa de bine ,de nu ar fi pozele cu el peste care dai mereu intamplator si uneori intentionat i-ai fi uitat chipul de mult . Ii sti foarte bine trasaturile dar nu poti sa i le pui cap la cap , ai o imagine a lui dar nu este foarte finisata este asa putin in ceata. Ai vrea sa il vezi , iti doresti foarte mult sa il mai vezi macar o data si dupa sa il uiti definitiv, sa uiti sa te mai gandesti asa de el uneori atat de insistent. Totusi de ce majoritatea lucrurilor iti aduc aminte de el? Totusi de ce pur si simplu scrii despre el ? Simti ca iti e sete dar nu e o sete normala , este o sete de el , iti e sete pur si simplu pe persoana lui , sa il sorbi in gura . Este picatura de apa din desertul tau , dar nici pe el nu il mai gasesti . Il vezi in zare dar dispare cum il atingi , e doar un miraj. Parca uneori pari si tu a fi un miraj. Este ca vantul tot ce simteai , era acolo pana cand o briza a luat tot parfumul sentimentului ce il simteai pentru el si in urma a lasat un gust amar. Gustul unei ciocolate dizolvata in saliva apoi inghitita, in urma peste cateva minute ramai cu un gust amar .

marți, 17 august 2010

Tipuri de tipi

E ciudat sa fi cu o persoana cu care ai senzatia ca daca vei fi asaltata de hoti pe strada , el va fi primul care va fugi . De obicei , fetele vor siguranta . Vor sa se simta protejate si iubite. Este destul de ciudat, sa fi tu baiatul intr-o relatie si el sa fie o fata ciudata care se supune cerintelor tale ex. : "Stai jos, nu pe banca asta , pe aia", "el: unde mergem? ea: unde vrei? el: unde vrei tu! ea: ok in piata sa imi iau haine si banane" . El nu are nici-o parere in relatie, pentru el e bine cat alegi tu pentru amn2. Simti nevoia sa ai parte si de un tip rau, cu mult tupeu, curajos si care sa nu ii fie frica, ca cuvintele si gesturile ii vor fi judecate . Sa fie el si nimeni sa nu aiba curajul sa il judece . O sa te priveasca , o sa iti asculte cuvintele cu mare atentie , nu ii va fi rusine sa te soarbe din priviri . Va sti tot ce gandesti , pentru ca genul lui de tip cunoaste fetele , stie ce gandesc, stie ce vor sa insemne gesturile lor. Imi este si frica sa vorbesc, simt ca fiecare cuvant al meu pentru el inseaman ceva, le decodifica si afla ce este in spatele ficarui cuvant, se uita la mine , in ochii mei si incerce sa ma intimideze cu privirea, dar nu il las, mut privirea pe altcineva. Uneori chiar si dupa ce mut privirea, se uita la mine. Cand gresesc cu ceva , sau simt eu ca gresesc ma face sa ma simt ca si cum greseala mea a fost un lucru bun . Simt ca daca voi fi asaltata de hoti pe strada cu el , ii va face pe hoti din cuvinte .

luni, 9 august 2010

Ieri si azi

Tin minte ca era una dintre miercurile cu final fericit, imi puneam fularul la gat si ma infofoleam deoarece era rece afara ,zapada peste tot si se anunta o lupta crunta pana la poarta scolii si dupa desigur. Ma simteam ca un copil , ca atunci cand eram in tabere si din plictiseala pe carari la munte inceapeam sa cant si toti dupa mine , asa s-a intamplat si atunci si de multe ori cantam o melodie de vara o melodie in care tot bateam campii ca ne ducem in ibitza si o sa avem o petrecere. Am gasit niste poze, niste poze de cand eram eu , copil. Eram in tabara, aveam 2 codite nebunatice, parul ciufulit si incalcit, pantalonii mototoliti si spalati de mine intr-o seara . Aveam cateva floricele intr-o mana si eram toata un zambet,eram eu naturala, euuu, adevarata eu asa cum putini m-au cunoscut . Picioarele pline de vanatai si semne de la cazaturi , acum mi-au ramas doar semnele , de cand cadeam si plangeam sau de cand cadeam si radeam. Si faceau toti cerc in jurul meu si 2 ma ridicau si alt copil imi ridica bicicleta si mi-o ducea pana acasa. Timpul a trecut, lucrurile sau schimbat . Suntem mai aproape de prezent, si acum aveam parul ciufulit . Si acum zambeam dar nu cu gura pana la urechi, zambeam pentru poza. Nu mai aveam vanatai pe picioare, nu mai aveam pantalonii scurti spalati de mine intr-o seara de vara in tabara. Numai aveam floricele in mana si numai cantam. Ma uitam in jur si nimeni nu era capabil sa vina sa imi zica o gluma sa rad ca inainte cu gura pana la urechi , sau sa ma ridice de jos si sa imi duca bicicleta pana acasa. Nici bicicleta numai era pe jos. Nici nu plangeam , nici nu radeam. Nimeni nu radea, nimeni nu era ingrijorat sa se repeada la mine sa vina sa ma ridice. Eram singura . Timpul a mai trecut, au trecut zile, nopti. Zile cu soare, nopti cu luna, zile cu ploaie si nopti intunecate. A venit cineva si mi-a zis "te-ai schimbat" , m-am uitat in oglinda si avea dreptate, picioarele erau mai lungi, mainile mai puternice, parul mai lung numai ochii ramasesera aceeasi . Parul numai era incalcit si ciufulit, era pieptanat. Expresia fetei era una nu foarte cunoscuta. M-am uitat mai atent si am reusit sa ma uit sa vad prin mine , am avut mereu talentul de a citi si de a vedea prin oameni. Oamenii pierduti, oamenii rai, oamenii buni, oameni suntem toti. Am vazut si prin mine ce vazusem in atatia , eram pierduta. Ca si cum mi-ar fi murit sufletul si as fi ramas cu amintirile altei persoane si cu corpul ei. Aveam si acum suflet , dar nu era al meu , era unul diferit ce acela care il aveam cand eram copil , era unul indiferent , erau unul obisnuit. Era ca si cum as fi fost copil cu puteri supranaturale si acum imi pierdusem puterea supranaturala de a fi copil. Este trist sa pierzi asa o putere. Dar dupa m-am trezit iar ca in fiecare dimineata,era soare pe cer, mama era in bucatarie manca cu tata, eu in pijama , mancam si eu. M-am imbracat si am iesit afara cu bicicleta cu fetele , erau si ele schimbate numai erau ca ieri. Erau imbracate nebuneste, adica nu ar purta ele haine de casa sau eu. Eram in niste papuci ciudati , slipiciosi. Aveam rucsacul in spate . Mergeam nebuneste cu bicicleta, am pus patura pe strada. Ne-am scos papusile , le-am imbracat, ahhh a trecut si Madalin pe strada, suspinam toate, dupa hotaram sa il numim pe Ken si Madalin. Barbie parca zambea mai mult ca atunci cand eram copil. Aveam picioarele mai lungi toate de asta numai incapeam pe paturica, ma cheama mama la masa . Se duc si ele,mancam si iesim iar. Dam sute de ture cu biciclete, ni se alatura si baietii si ei sunt schimbati azi. Azi numai au freza facuta, azi sunt ciufuliti. Mergem cu bicicleta dupa soare, pana apare luna. Dupa ne strangem si jucam jocurile noastre , care le jucam mereu vine mama sa ma cheme si desigur ca o conving sa ma mai lase , vin si celelate mame si desigur ca si ceilalti le conving sa ii mai lase. Stam si alergam , vaiii nu o sa ne gaseasca, "numai respira, schhhh e aici" . "Andreeeaa te-am gasiiiiiiiit" , "Sa vedem daca o sa ma si scuipi" . Alerg repede toata lumea "haihai" . Fiu ajung inaintea lui , "scuip" stalpul e bine am scapat nu ma pun nici de data asta. Ah pana la urma merg acasa, plina de praf, jegoasa , manac pepene, ma spal ,ma culc. Ma trezesc. Ziua de azi numai e ca cea de ieri. Ieri am fost copil iar , dar azi numai sunt. Azi nu o sa ma mai imbrac nebuneste, nu o sa mai am papuci in picioare, azi o sa zambesc ca si ieri fara motiv. O sa zambesc deoarece traiesc. O sa ies si azi afara, o sa rad cu toti, o sa glumim, o sa ne amintim de ce am facut ieri . Dar parca nu o sa mai fie ca ieri, parca azi e prea multa ura intre noi si asta ne-a afectat pe toti. Azi o ma duc in oras, o sa ma duc la universitate si o sa stau pe scari cu el sa vad cum trece lumea . O sa stam si o sa ne uitam pana apare luna si masinile dau drumu la faruri, si pe Intercontinental incepe sa clipeasca cate o luminita de la camera la camera. Maine , nu stiu ce o sa fac , o sa rad o sa plang , o sa traiesc cum am facut si azi si ieri. Viata e numai una, traieste ca sa razi ci nu ca sa te lamentezi , traieste ca sa iti amintesti lucrurile bune si din cand in cand si cele rele , ele te-au format. Raul si bunul s-au imbinat intr-un singura fiinta , omul .