Toamna? E toamna. Da. Dar se comporata ca un inceput de iarna. Unde e tot ce simteam anul trecut? Unde e ? Nici nu stiu in ce moment s-a terminat tot. Tin minte ca era toamna si era bine si radeam si mai ales simteam. Era frig afara dar nu conta , parca ceva din mine ma incalzea. Si nu doar pe mine , stiu ca toate eram la fel. Eram fara griji, fara gandul ca mine poate nu o sa mai fie asa. Eram pur si simplu fericita. Eram eu. Dupa a venit iarna si parca tot pluteam. Desi candeam des pentru ca mereu avea cineva grija sa ma umple de zapada, imi placea. Imi placea sa cad atunci, acolo,in felul ala in care cadeam. Dupa a venit primavara, mirosea a frumos peste tot . Orice lacrima era recompensata cu sute de rasete. Era asa frumos, sa ma trezez de dimineata si sa stiu ca azi o sa fiu fericita iar . Era frumos, dar acum numai e . Dupa a venit vara, primele saptamani au fost..mult prea intense. Au fost traiete pentru a recupera tot ce nu traisem in acel an . Si totusi , dupa asa saptamani ma trezez intr-o dimineata si imi dau seama ca "Azi e finalul." Numai radeam , numai zambeam . Simteam cum zgomotul nu se mai aude , cum nu mai aud pe nimeni. Anul acela mi se derula in fata ochilor, ma uitam la tine si vedeam absolut tot, fiecare cuvant, fiecare "Buna", fiecare cearta,fiecare gluma, fiecare clipa impreuna. Ma uitam la fete si vedeam absolut fiecare tensiune, fiecare zambet,fiecare visare,fiecare barfa , tot. Si uram faptul ca mi se intampla mie asta, ca trebuie sa se termine ceva intens, ceva din care am invatat sa ma maturizez, sau poate nu. Am invatat sa traiesc si sa simt si totul se incheia. Acum nimic numai e la fel, sau cel putin din unele puncte de vedere. Ele mai sunt, e mult mai amuzant acum , sunt glume mai mature, mai perverse, ne inecam cu mancare de atata ras,zici ca suntem fumate uneori, dar uneori simt ca mor de plictiseala simt ca mor de nervi. Totul imi provoaca o indiferenta nefasta.Simt ca timpul mi se dauce si cu fiecare clipa ma apropii cu pasi repezi de ce e inevitabil. De actiunea ce duce la uitare. Si eu pur si simplu nu fac nimic, stau in aceeasi rutina idioata, stau si fac aceleasi lucruri, stau si ma enervez degeaba,stau si sufar din nimic si asta nu e deloc bine. Vreau ca atunci cand se va intampla sa las in urma mea ceva , orice.Dovada faptului ca am existat. Vreau sa plec de aici cu ceva, orice. Ceva bun si ceva rau . Vreau sa plec cu multa multa iubire in mine si cat mai putina uraa. Nu vreau sa plec cu frustare, deoarece nu am facut nimic pe acest pamant. Vreau sa fie iar cum era inainte sa se termine. Vreau sa ma trezesc stiind sigur ca azi e o zi buna. Vreau sa nu simt frigul . Vreau ca ura sa nu ma atinga. Vreau ca cerul sa fie mereu albastru indiferent ca afara ploua si fulgera si tuna si vreau sa ma iubeasca toata lumea (imposibil). Macar persoanele pe care le iubesc si eu (imposibil). Vreau sa merg in locuri in care nici macar nu banuiam ca exista, sa fie toata lumea bine, sa fiu eu bine si sa scriu si sa vorbesc ca la asta ma pricep cel mai bine (dupa parerea mea).Si nu vreau sa imi irosesc anii cei mai importanti din viata ,vreau sa ii traiesc si dupa ce ii termin de trait pot sa mor . Daca sunt fericita pot sa mor si maine , dar nu vreau sa mor frustrata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu