Aberatii .

Se uita la mine doar atunci cand nu il vad si atunci cand privirile ni se incruciseaza schimbam amndoi directile. Imi spune putine cuvinte. In fiecare zi sunt cam aceleasi. Ii raspuns ori politicos,ori groaznic de brutal. Se uita in gol si pun pariu ca nici macar nu stie ca in acel timp eu ma gandesc la el. Nu ma lasa sa fac greseli, ma tine departe de rau si ma protejeaza intr-un mod cuminte nu tipator ca inainte. Nimic nu mai e cum era inainte . I-as spune tot ce simt , m-as duce la el si i-as spune "stiu ca ma iubesti , sa sti ca si eu o fac lfl de mult ca si tine" dar nici macar nu am curaj sa fac asta. Nu mai am puterea necesara sa lupt. In 2 saptamani toti mi-au stors toata puterea, toate sentimentele care le mai aveam de copil in mine. Pur si simplu m-au distrus. Nu exista "nu pot" , da ai dreptate nu vreau sa mai lupt , nu vreau sa ma mai chinui sa fac nimic. Pentru ca nu mai vreau sa ma distrug inca odt. Te iubesc atat de mult . Doar simplul fapt ca nu zicem nimic si suntem in aceeasi camera inseamna enorm pentru mine pentru ca faptul ca nici unul dintre noi nu zice nimic zice tot. Imi e frica, tot ce inseamna tu inseamna pericol, pentru ca tu esti un pericol pentru mine si persoana mea. E ca si cum m-as juca cu focul si vad ca imi cauzeaza o placere de neinteles sa ma joc cu focul desigur pana o sa ma ard iar. Toti spun vorbem , toti spun cuvinte dar mai toate sunt nedefinite, nu stiu nici ei unde vor sa bata. Toti vor sa le faca rau celor din jurul lor. Imi e asa de greu sa rezist aici. Pur si simplu.. Ma apropii de tine si te simt , cum esti cald , esti ca intodeauna , esti dispus oricand sa ma primesti inapoi doar ca eu nu mai vreau sa ma intorc pentru ca nu mai vreau sa ma ard. te iubesc..

tipic :))))

de ce ?

Ni se spune sa fim fantastici, sa fim cei mai buni . Dar daca ne dam toata silinta si nu reusim? Suntem invatati sa scriem delicat sau crud si la subiect, sa facem calcule, sa invatam teorii , sa salvam vieti, sa trecem doar pe verde. Dar oare astea sunt pana la urma lucrurile de care avem nevoie pentru a pornii in viata? Nimeni nu ne invata cum sa reactionam in caz ca aplicam toate teoriile si nu ne iese cum ar trebuii. Nimeni nu ne invata cum sa ne comportam in caz ca pierdem pe cineva. Nimeni nu ne-a spus cum sa ne purtam atunci cand in viata v-a venii un moment in care totul v-a fii in zadar. Nu exista nici-o teorie despre sentimente, nu exista nici-o teorie despre "a pierde" si "a castiga" . Nu exista nici-o carte in care sa scrie ca atunci cand iti moare unul dintre parinti cum sa mergi mai departe. Nu scrie nicaieri cum sa faci atunci cand pierzi ceva ce nu poate fii inlocuit, sau cand primesti ceea ce iti doresti dar nu ceea ce ai nevoie. Nimeni nu iti arata calea, nimeni nu iti spune ce sa faci . Si daca totusi iti spune cineva sa nu faci ce zice el , deoarece el nu simte si pentru tine,simte doar pentru el . Nimeni nu are curajul sa ne zica ca vietile noastre nu o sa fie niciodata cum ne imaginam noi ca vor fii . Nimei nu are curajul sa ne zica ca o sa suferim enorm, ca o sa ne plangem sufletul , ca o sa ne plangem aproapele, ca o sa plangem mult si ca o sa ne simtim triliarde de ori mizerabili. Nimeni , absolut nimeni nu are curajul sa ne zica asta. Toti ne spun "munciti, invatati si o sa ajungeti cineva in viata, o sa fim si noi mandri de voi". Dar oare e ceea ce imi trebuie mie ? Sa ajung cineva in viata? Doar atat vor ei? Nu pot sa imi defineasca si mie acest "cineva" ? Si daca ajung cineva si e in zadar? Si de ce nu au curajul sa ne spuna ca e posibil ca si atunci cand vom fii cei mai buni totul sa fie in zadar si sa nu dea nimeni un ban pe noi.De ce nu au curajul sa ne zica asta? De ce pur si simplu nu au curajul sa ne zica ca viata e un loc in care de cele mai multe ori te simti mizerabil pentru a te putea simti ca in rai in putinele clipe de fericire. Poate ca clipele acelea nu sunt prea insemnate, poate chiar sunt patetice dar dupa ce suferi continuu ceva timp acele clipe ti se par rupte din rai. Nimeni nu are curajul sa ne zica ca totul e mult mai incurcat decat am fost noi invatati sa descurcam.