Ass

Ma uit la tine si nu pot sa cred, esti atat de aproape, esti chiar langa mine. Nici nu trebuie sa te privesc ca sa imi dau seama ce privire ai in momentul asta. Ma atingi cu varful degetelor si simt o senzatie placuta ca si cum ar topii un cub de gheata pe pielea mea care este asa de fierbinte. Nici macar nu esti atent la cum tresar. Nici eu nu mai sunt. Sunt atenta la ce simt, pentru ca nu vreau sa uit chestia asta care o simt acum . Stiu ca o simti si tu . Parca as fi in rai si doar mai atins cu varful degetului . Nu vreau sa stiu ce o sa , se intample cand o sa ma atingi cu toata palma. Imi e asa de cald dar totusi atat de rece. Parca simt vantul cum imi ridica parul din cap si cum mi-l ciufuleste si cum se joaca cu pielea mea care e asa de fierbinte . Si ma trezesc dar parca stau sa cad. Si cad iar incet , foarte incet langa tine. Te uiti la mine si imi zambesti cum nu o faci niciodata. Imi zambesti cu sufletul si cu cultul guri tale (care apropo e delicioasa) si te uiti la mine si stiu tot ce gandesti acum pentru ca ma lasi sa stiu , sa citesc tot din privirea mea. Imi iei mana in a ta si apoi nu mai stiu ce urmeaza. Ma trezesc a2a zi ca dintr-o betie, ma uit in jurul meu. Nu ai cum sa fi fost aici, e imposibil. Dar stiu ca a fost real. Simt ca a fost real.

Goodbye My Lover

Este foarte foarte ciudat. Toamna asta efectiv mi-a inebunit corpul , mintea si sufletul. Parca nu mai functioneaza cum trebuie nimic. Eram obisnuita sa te iubesc neconditionat, fie ca ma calci in picioare, fie ca nu ma bagi in seama , fie ca nu ma suporti, fie ca imi rupi inima in 2 de 1000 de ori. Darr...parca totul s-a schimbat , implicit ce simt pentru tine. Nu stiu cand , nu stiu cum. Mi-ai luat toata inspiratia cu tine, mi-ai luat multe pofte, mi-ai luat multa pasiune si ai luat mult cu tine din mine. Ma uit acum la tine si incerc sa nu ma simt vinovata pentru faptul ca nu simt nimic cand te privesc. Simt un gol in stomac, cand te vad se rastoarna multe in mine, e multa indiferenta. Te caut mereu si nici nu stiu de ce o fac , te caut cred ca din obisnuinta. Si tu o faci cam acelasi lucru. E inevitabil sa nu ma gandesc la lucrurile care ar fi trebuit sa se intample si nu s-au intamplat deloc dar parca nu sunt asa intenese ca alta data . Ma trec fiori cand ma uit la el si nu vreau sa mi se intample si pur si simplu ma gandesc ca , candva ma treceau si pentru tine fiori asa. E o prostie ca ma gandesc la asta dar cred ca o fac pentru ca ai fost probabil unuicul care mi-a trezit in mine toate sentimentele posibile, iubire, fraternitate, prietenie, amicitie, pasiune, ura, tot. Ai fost tot pentru mine, ma apuca intristarea cand ma gandesc cate prostii era sa fac din cauza ta, cate si mai cate as fi facut pentru tine dar nu mai lasat sa fac nimic si ma gandesc ca poate asa a fost cel mai bine. E adevarat ca la el si la restu` nu ma gandesc cum o faceam cu tine. Poate ca acel cineva care mi-a zis ca "iubirea adevarata e doar odt in viata, dupa e totul o joaca" a avut dreptate desi sper ca acel tip grozav care mi-a zis asta s-a inselat pentru ca nu vreau sa fi tu "unica" mea iubire. Nu vreau sa fi tu acel cineva din viata mea , stim amandoi ca nu meriti acel loc. Soarele straluceste , pot sa merg pe drumul meu , care este doar al meu . Nu mai vreau sa fiu eu trotuarul si tu trecatorul si sa mergi pe drumul meu exact cum si cand vrei. Vreau sa am drumul meu pe care sa pasesc doar eu si nimeni altcineva, trecatori vor fi mereu pe orice drum dar pe acesta vreau sa fiu eu principalul trecator si plimbarea mea pe aici sa nu depinda de nimeni. Vreau ca soarele sa straluceasca pentru mine si sa pot sa privesc la cer si sa urlu "merci, mai lasat inca o zi aici" . O sa vina si ziua aia . Pana atunci e inevitabil sa gandesc, e inevitabil sa uit . O sa sterg tot ce e rau cu buretele si o sa las totul in mintea mea ca o amintire frumoasa pana atunci te port in sufletul meu , pe tine. Pe adevaratul tu care l-am cunoscut intr-o zi in care era el. Nu iti zic adio, iti zic la revedere !

Timpul.

Mereu avem nevoie de ceva . De iubire, de afectiune , de atentie, de lucruri materiale, de ceva ce pur si simplu credem ca o sa ne faca fericiti dar odata ce ai acel lucru mult dorit parca nu iti mai aduce aceeasi placere care credeai ca o sa ti-o aduca inainte sa il ai . Noi oamenii mereu credem ca avem nevoie de tot felul de lucruri ca sa supravietuim, dar asta nu e asa . Singurul lucru de care avem nevoie este , timp. Timp sa uitam, timp sa zambim,timp sa iertam, timp sa ne ridicam. Asta e tot ce conteaza. Poti sa fi geniu , poti sa fi prost, poti sa fi manelist,poti sa fi punker, poti sa fi chel, poti sa fi blond, poti sa fi nepasator, poti sa fi arogant, poti sa fi curva , poti sa fi ce vrei tu dar oricum ai fi , ai nevoie de acelasi lucru de care are toata lumea are nevoie , timp. Timpul de obicei este singurul lucru care nu poate fi controlat. Este singurul lucru care iti curge mereu printre degete. Este exact ca si o clepsidra, fiecare celula din acel nisip care tot curge inseamna ceva pentru fiecare persoana. Cand toate se scurg , inseamna ca timpul ti s-a terminat. Trebuie de obicei sa realizezi ceva, sa fi facut ceva ca timpul sa nu ti se fi scurs degeaba. Fiecare om are un timp limitat, fie ca cantitatea lui difera de la om la om, dar asta nu inseamna ca daca timpul tau e mai scurt ca al altcuiva ca trebuie sa te dai batut, nu. Trebuie sa lupti si sa arati ca timpul este doar un obstacol in calea ta , totul tine de tine. Toti avem nevoie de timp. Majoritatea daca stam sa ne gandim putin la asta , realizam ca cu timpul de pana acum nu am facut nimic , dar daca facem ceva acum? E adevarat, nimeni nu poate aduce ziua de ieri inapoi, nimeni nu poate sa isi schimbe faptele deja facute , cuvintele pline de venin aruncate in vant sau declaratile amoroase care ai realizat cu TIMPUL ca au fost facute absolut degeaba. Nimeni nu poate face asta. Ce e facut bun facut. Asta e , timpul trece si nimeni si nimic nu il poate face sa se opreasca sau sa se intoarca. E singurul lucru care merge inainte si nu se uita inapoi. Fie ca stai pe jos si te uiti la cer, fie ca faci ceva folositor, fie ca nu faci nimic el trece. Si cand realizezi ca pur si simplu ti-a trecut e destul de greu sa te resemnezi. Fiecare obiect, persoana,planta,animal are un timp si timpul fiecaruia e limitat, odata ce vezi ca i se termina timpul stai si te gandesti ca o sa treaca si al tau. E tot ce am nevoie , cu timpul o sa imi dau seama ce trebuie sa fac.

Toamna sau viata?

Toamna? E toamna. Da. Dar se comporata ca un inceput de iarna. Unde e tot ce simteam anul trecut? Unde e ? Nici nu stiu in ce moment s-a terminat tot. Tin minte ca era toamna si era bine si radeam si mai ales simteam. Era frig afara dar nu conta , parca ceva din mine ma incalzea. Si nu doar pe mine , stiu ca toate eram la fel. Eram fara griji, fara gandul ca mine poate nu o sa mai fie asa. Eram pur si simplu fericita. Eram eu. Dupa a venit iarna si parca tot pluteam. Desi candeam des pentru ca mereu avea cineva grija sa ma umple de zapada, imi placea. Imi placea sa cad atunci, acolo,in felul ala in care cadeam. Dupa a venit primavara, mirosea a frumos peste tot . Orice lacrima era recompensata cu sute de rasete. Era asa frumos, sa ma trezez de dimineata si sa stiu ca azi o sa fiu fericita iar . Era frumos, dar acum numai e . Dupa a venit vara, primele saptamani au fost..mult prea intense. Au fost traiete pentru a recupera tot ce nu traisem in acel an . Si totusi , dupa asa saptamani ma trezez intr-o dimineata si imi dau seama ca "Azi e finalul." Numai radeam , numai zambeam . Simteam cum zgomotul nu se mai aude , cum nu mai aud pe nimeni. Anul acela mi se derula in fata ochilor, ma uitam la tine si vedeam absolut tot, fiecare cuvant, fiecare "Buna", fiecare cearta,fiecare gluma, fiecare clipa impreuna. Ma uitam la fete si vedeam absolut fiecare tensiune, fiecare zambet,fiecare visare,fiecare barfa , tot. Si uram faptul ca mi se intampla mie asta, ca trebuie sa se termine ceva intens, ceva din care am invatat sa ma maturizez, sau poate nu. Am invatat sa traiesc si sa simt si totul se incheia. Acum nimic numai e la fel, sau cel putin din unele puncte de vedere. Ele mai sunt, e mult mai amuzant acum , sunt glume mai mature, mai perverse, ne inecam cu mancare de atata ras,zici ca suntem fumate uneori, dar uneori simt ca mor de plictiseala simt ca mor de nervi. Totul imi provoaca o indiferenta nefasta.Simt ca timpul mi se dauce si cu fiecare clipa ma apropii cu pasi repezi de ce e inevitabil. De actiunea ce duce la uitare. Si eu pur si simplu nu fac nimic, stau in aceeasi rutina idioata, stau si fac aceleasi lucruri, stau si ma enervez degeaba,stau si sufar din nimic si asta nu e deloc bine. Vreau ca atunci cand se va intampla sa las in urma mea ceva , orice.Dovada faptului ca am existat. Vreau sa plec de aici cu ceva, orice. Ceva bun si ceva rau . Vreau sa plec cu multa multa iubire in mine si cat mai putina uraa. Nu vreau sa plec cu frustare, deoarece nu am facut nimic pe acest pamant. Vreau sa fie iar cum era inainte sa se termine. Vreau sa ma trezesc stiind sigur ca azi e o zi buna. Vreau sa nu simt frigul . Vreau ca ura sa nu ma atinga. Vreau ca cerul sa fie mereu albastru indiferent ca afara ploua si fulgera si tuna si vreau sa ma iubeasca toata lumea (imposibil). Macar persoanele pe care le iubesc si eu (imposibil). Vreau sa merg in locuri in care nici macar nu banuiam ca exista, sa fie toata lumea bine, sa fiu eu bine si sa scriu si sa vorbesc ca la asta ma pricep cel mai bine (dupa parerea mea).Si nu vreau sa imi irosesc anii cei mai importanti din viata ,vreau sa ii traiesc si dupa ce ii termin de trait pot sa mor . Daca sunt fericita pot sa mor si maine , dar nu vreau sa mor frustrata.