Ieri si azi

Tin minte ca era una dintre miercurile cu final fericit, imi puneam fularul la gat si ma infofoleam deoarece era rece afara ,zapada peste tot si se anunta o lupta crunta pana la poarta scolii si dupa desigur. Ma simteam ca un copil , ca atunci cand eram in tabere si din plictiseala pe carari la munte inceapeam sa cant si toti dupa mine , asa s-a intamplat si atunci si de multe ori cantam o melodie de vara o melodie in care tot bateam campii ca ne ducem in ibitza si o sa avem o petrecere. Am gasit niste poze, niste poze de cand eram eu , copil. Eram in tabara, aveam 2 codite nebunatice, parul ciufulit si incalcit, pantalonii mototoliti si spalati de mine intr-o seara . Aveam cateva floricele intr-o mana si eram toata un zambet,eram eu naturala, euuu, adevarata eu asa cum putini m-au cunoscut . Picioarele pline de vanatai si semne de la cazaturi , acum mi-au ramas doar semnele , de cand cadeam si plangeam sau de cand cadeam si radeam. Si faceau toti cerc in jurul meu si 2 ma ridicau si alt copil imi ridica bicicleta si mi-o ducea pana acasa. Timpul a trecut, lucrurile sau schimbat . Suntem mai aproape de prezent, si acum aveam parul ciufulit . Si acum zambeam dar nu cu gura pana la urechi, zambeam pentru poza. Nu mai aveam vanatai pe picioare, nu mai aveam pantalonii scurti spalati de mine intr-o seara de vara in tabara. Numai aveam floricele in mana si numai cantam. Ma uitam in jur si nimeni nu era capabil sa vina sa imi zica o gluma sa rad ca inainte cu gura pana la urechi , sau sa ma ridice de jos si sa imi duca bicicleta pana acasa. Nici bicicleta numai era pe jos. Nici nu plangeam , nici nu radeam. Nimeni nu radea, nimeni nu era ingrijorat sa se repeada la mine sa vina sa ma ridice. Eram singura . Timpul a mai trecut, au trecut zile, nopti. Zile cu soare, nopti cu luna, zile cu ploaie si nopti intunecate. A venit cineva si mi-a zis "te-ai schimbat" , m-am uitat in oglinda si avea dreptate, picioarele erau mai lungi, mainile mai puternice, parul mai lung numai ochii ramasesera aceeasi . Parul numai era incalcit si ciufulit, era pieptanat. Expresia fetei era una nu foarte cunoscuta. M-am uitat mai atent si am reusit sa ma uit sa vad prin mine , am avut mereu talentul de a citi si de a vedea prin oameni. Oamenii pierduti, oamenii rai, oamenii buni, oameni suntem toti. Am vazut si prin mine ce vazusem in atatia , eram pierduta. Ca si cum mi-ar fi murit sufletul si as fi ramas cu amintirile altei persoane si cu corpul ei. Aveam si acum suflet , dar nu era al meu , era unul diferit ce acela care il aveam cand eram copil , era unul indiferent , erau unul obisnuit. Era ca si cum as fi fost copil cu puteri supranaturale si acum imi pierdusem puterea supranaturala de a fi copil. Este trist sa pierzi asa o putere. Dar dupa m-am trezit iar ca in fiecare dimineata,era soare pe cer, mama era in bucatarie manca cu tata, eu in pijama , mancam si eu. M-am imbracat si am iesit afara cu bicicleta cu fetele , erau si ele schimbate numai erau ca ieri. Erau imbracate nebuneste, adica nu ar purta ele haine de casa sau eu. Eram in niste papuci ciudati , slipiciosi. Aveam rucsacul in spate . Mergeam nebuneste cu bicicleta, am pus patura pe strada. Ne-am scos papusile , le-am imbracat, ahhh a trecut si Madalin pe strada, suspinam toate, dupa hotaram sa il numim pe Ken si Madalin. Barbie parca zambea mai mult ca atunci cand eram copil. Aveam picioarele mai lungi toate de asta numai incapeam pe paturica, ma cheama mama la masa . Se duc si ele,mancam si iesim iar. Dam sute de ture cu biciclete, ni se alatura si baietii si ei sunt schimbati azi. Azi numai au freza facuta, azi sunt ciufuliti. Mergem cu bicicleta dupa soare, pana apare luna. Dupa ne strangem si jucam jocurile noastre , care le jucam mereu vine mama sa ma cheme si desigur ca o conving sa ma mai lase , vin si celelate mame si desigur ca si ceilalti le conving sa ii mai lase. Stam si alergam , vaiii nu o sa ne gaseasca, "numai respira, schhhh e aici" . "Andreeeaa te-am gasiiiiiiiit" , "Sa vedem daca o sa ma si scuipi" . Alerg repede toata lumea "haihai" . Fiu ajung inaintea lui , "scuip" stalpul e bine am scapat nu ma pun nici de data asta. Ah pana la urma merg acasa, plina de praf, jegoasa , manac pepene, ma spal ,ma culc. Ma trezesc. Ziua de azi numai e ca cea de ieri. Ieri am fost copil iar , dar azi numai sunt. Azi nu o sa ma mai imbrac nebuneste, nu o sa mai am papuci in picioare, azi o sa zambesc ca si ieri fara motiv. O sa zambesc deoarece traiesc. O sa ies si azi afara, o sa rad cu toti, o sa glumim, o sa ne amintim de ce am facut ieri . Dar parca nu o sa mai fie ca ieri, parca azi e prea multa ura intre noi si asta ne-a afectat pe toti. Azi o ma duc in oras, o sa ma duc la universitate si o sa stau pe scari cu el sa vad cum trece lumea . O sa stam si o sa ne uitam pana apare luna si masinile dau drumu la faruri, si pe Intercontinental incepe sa clipeasca cate o luminita de la camera la camera. Maine , nu stiu ce o sa fac , o sa rad o sa plang , o sa traiesc cum am facut si azi si ieri. Viata e numai una, traieste ca sa razi ci nu ca sa te lamentezi , traieste ca sa iti amintesti lucrurile bune si din cand in cand si cele rele , ele te-au format. Raul si bunul s-au imbinat intr-un singura fiinta , omul .