vineri, 5 august 2011

you found me

Nu..nu am mai scris de mult, pentru ca sincera sa fiu nu am stiut ce sa scriu. Cand credeam ca pot sa scriu iar, mi-am dat seama ca ce aveam sa scriu era o mare porcarie si ca nimic nu parea sa fie realitate. Dar acum m-am intors. Nu de tot , m-am intors doar pentru aceasta postare. Am ceva de zis, ceva pe suflet si trebuie sa scriu despre acest lucru pentru ca altfel as pierde ideea si ar fii foarte nasol. Toti trecem prin situatii naspa,toti ne bagam in cacaturi,in probleme . Dar asta nu inseamna ca viata se sfarseste. Candva ajungi la fundul gropii si singura cale e sa te urci sa iesi din ea , nu poti merge mai jos de atat. Daca vrei sa ramai acolo problema ta. Ramai. Nimeni nu ne poate ajuta ,doar noi insine.Avem nevoie de ceilalti in jurul nostru. Dar nimeni nu mi l-a scos pe x din inima,chiar daca au fost aici sau nu.El trist s-a vazut nevoit sa treaca peste si sa mearga mai departe . M sufera cumplit pentru ca se simte singura pentru ca nu are pe nimeni langa ea ,sau cel putin asa crede, nu o invinovatesc,se intampla uneori sa fie multe persoane langa tine dar sa te simti totusi cumplit de singur. L sufera si isi aduce aminte de ce a fost la nesfarsit,in fiecare zi,in fiecare noapte.Se chinuie mult sa treaca peste dar simte ca orice ar face el o urmareste,in baie,in pat,in toate locurile in care a fost cu ea indirect. G e fericita,incearca sa fie , cu toate problemele de acasa si desi tatal ei a gresit mult fata de ea ,ii e dor de el nu poate nega ii e foarte dor de el dar si asa se chinuie sa se faca singura fericita. Y e devastata trebuie sa aiba grija de bunica ei bolnava,simte ca inebuneste uneori , ca e a ajuns la capatul puterilor dar gaseste forta si merge mai departe ,incearca sa priveasca partea buna a lucrurilor. J isi da seama cat de mult a gresit, fata de toata lumea , cat de mult s-a schimbat,cat de depravat a ajuns si ma roaga sa -l ajut, dar ii spun ca singur o poate face. A ? A vrea isi doreste.isi doreste multe, dar chiar si asa incearca mereu sa-si indeplineasca visele . si le indeplineste pe unele iar pe altele nu. o? o nu stiu de ea . e tipic ei sa nu stiu nimic de ea. probabil se ascunde in barlogul ei , se indoapa cu prajiturele si se uita la filme si poate ca sufera si ea sau nu. poate ca e fericita sau poate ca e trista , sta acolo ascunsa. S, sta si se gandeste la ce bine si-a inecat tristetea in alcool si la cat de curajoasa a fost si la cate adevaruri a spus la betie,profita si regreta in acelasi timp de acest lucru. EU? Eu stau si ma invart in jurul acestor persoane. Sufar ca tot omul,am parte de dezamagiri si de impliniri. Uneori sunt trista alteori sunt fericita. Sunt confunza... imi tot apare in vis si eu credeam ca l-am uitat. L-am uitat dar nu stiu de ce inca ma mai bantuie. Sunt plina de griji fata de aceste persoane , nu ma intristeaza,dar dat fiind ca tin la toate grijile lor ,sunt si grijile mele. Ii iubesc .El a mers mai departe, asta fac si eu . Face parte din viata mea , e inevitabil,e trecut dar stiu ca ,candva cat de curand o sa il revad iar. Si o sa fie greu.Pentru ca am vazut privirea aia din vis ,privirea aia ,nesigura ,pierduta de ce ar trebuii sa spuna sau sa faca. O sa vina momentul ala in care o sa ii vad privirea si stiu ca o sa fie greu . Dar macar stiu ca el a trecut peste mine, eu am trecut peste el. E bine. E normal ca din cand in cand fantomele din trecut sa ne bantuie prezentul. E foarte normal.Sunt bine,sunt ok. Tot ce ai trait,face parte din tine din momentul in care faci ,traiesti acel lucru. Te modeleaza si devii cine esti tu cu adevarat. E greu e foarte greu.Pentru toti e greu , dar macar stiu ca toti dintre noi am avut durumuri drepte si drumuri intortochiate. Stiu ca toti am luat-o prin tufisurile cu spini si ne-am zgariat,am ramas toti cu semne. Fiecare avem semnele noastre distngte. Stiu ca orice s-ar intampla stiu ca sunt toti aici si chiar daca o sa raman singura si nu o sa fie absolut nimeni langa mine,o sa-mi amintesc ce mi-a zis mama "cazi,te lovesti,te ridici,orice s-ar intampla ,viata e frumoasa". Chiar daca uneori pare rupta din iad, ea e frumoasa..are partile ei frumoase. Ne nastem,traim,murim. E cursul firesc. trebuie sa il urmam. suntem in faza de "traire". Atunci traieste-o. Fii fericit,fii trist,poti sa suferi,poti sa plangi,poti sa razi,poti sa pierzi,poti sa castigi. Asta e o viata traita. atat.am plecat .ONE DAY I WILL COME BACK.

duminică, 10 iulie 2011

0

Pare asa confuz. E ca si cum ii invadez iar viata pentru o scurta perioada de timp. E confuz. Nu stie de ce eu sunt acolo, de ce am venit, ce am de gand sa fac acolo. Se uita la mine dar nu spune nimic. Nici eu nu spun nimic , pentru ca nici nu stiu de ce fac acolo. E totul ca si cum nu ne-am fii cunoscut vrodata . Totul e bine. Eu sunt bine, el e bine, sau cel putin asa pare. Am mai multe lucruri de spus acum , sau poate ca acum daca stiu mai multe lucruri. Sunt mai altfel. Nu mai iubesc aceleasi lucruri. Sunt tot eu dar sunt schimbata. Il vad cum se indreapta spre mine si imi spune totul dar in acelasi timp tace. Sta o vreme asa si cand il vad ca deschide gura tot ce e aud este "De ce ?". Este o intrebare care mi-o pun frecvent. Este o intrebare cu , care mi-am terorizat toti prietenii, toti baietii si toate rudele. Mereu am vrut sa stiu "de ce". Mereu am pus intrebari. Dar asta este o alta problema. Acum tu vii la mine si ma intrebi "de ce ". Dar de unde naiba sa am eu raspunsul? Nu stiu . Sincera nu stiu de ce . Nu stiu de ce se invartesc plantele, de ce afara e uneori soare si in suflet imi e frig , nu stiu de ce sunt obsedata de ghion/noroc, nu stiu de ce sunt pesimista, nu stiu de ce tu esti uneori bun si alteori rau. Chiar nu stiu. Asa ca nu stiu nici de ce eu sunt aici si intamplator esti si tu aici(sau poate nu) , si nu stiu de ce te uiti asa la mine. Nu stiu nimic. Si nimicul ma stie pe mine. Sunt asa de confuza uneori . Asa ca tot ce fac este sa evadez in nebunia mea. Uneori inebunesc. Asta este . Si tu stii asta. Am luat-o razna iar. Pur si simplu , imi dau hainele jos si sunt eu . Sunt eu cea nebuna. Respir, vorbesc,cant,dansez,ma comport altfel. Fac totul altfel.Pot sa tip,ca nu-mi pasa. Pot sa stau dezbracata pe strazi si sa imi ridic rochia ca nu-mi pasa. Ce ei nu au mai vazut chiloti? Pot sa vorbesc cu obiecte pentru ca, chiar daca stiu ca ele nu ma asculta, macar ma ascult eu , macar ele nu iti spun parerea, doar imi imaginez ce ar spune asa ca e lucrul cel mai bun. Nu beau , nu trag pe nas. Pur si simplu inebunesc. Rar . Pentru ca ma inebunesti, esti atat de rece si de fierbite de nasol dar si asa de atragator , esti asa de ciudat, dar parca esti mai mult banal. Ai atatea ticuri de tot cacatul , esti atat de neinteresant,atat de familiar,ai atatea parti pe care le cunosc, esti atat de patetic cand iti duc tigarea in gura, sau cand bei bere sau cand bei suc , esti doar tu. Un biet baiat, un biet suflet pe acest pamant . Un nimeni pe langa multi alti nimeni . Dar pe langa faptul ca esti un nimeni esti nimeiul care ma scoate din minti .Esti un fraier printre multi alti fraieri. Sunt departe.

marți, 28 iunie 2011

Iar e vara.

Iar e vara. Dar pana la urma fiecare vara e diferita. Desi sunt unele lucruri care raman mereu aceleasi . Mirosul noptii, sunetul noptii e acelasi vara de vara. Toti ne-am schimbat, toti suntem diferiti.Toti suntem aceeasi dar mult mai diferiti. Acum suntem mai mari, mai intelepti? Sau nu. Poate ca acum suntem putin mai batrani decat eram vara trecuta.. A mai trecut un an si ne-am schimbat, vrem alte lucruri, poate ca inca avem aceeasi prieteni dar am mai cunoscu alti oameni. Acum iubim alte persoane ,sau poate ca nu. Ma gandesc cum eram anul trecut pe vremea asta, toti ne gandim mult la asta . Ma gandesc pe cine iubeam si incep sa rad,ma uit la poze cum aratam si eram altfel,m-am schimbat. E o noua vara, o noua vara care incepe cu tine in gand si asta ma face sa ma gandesc ca vara viitoare o sa imi amintesc de tine ..pentru ca acum ma gandesc la tine. Imi lipsesti. Am gresit ,iar .Asta e. Sunt nu resemnata, sunt impacata cu mine. Poate ca nu am facut tot ce imi statea in putere ca sa fie totul ca inainte, asta e imposibil,poate ca nu am facut tot ce imi statea in putere ca sa incerc sa avem un viitor.Da..asta e .Nu am incercat, nu m-am chinuit. Mi-ai dat o lectie, ai avut dreptate,"lucrurile se vor schimba pana atunci". A fost frumos,si asta e ce ma face mereu sa ma intorc la tine, la cat de buni prieteni eram, la cum a inceput totul..eram prieteni si dupa nu stiu cand s-a intamplat,dar am inceput sa ma gandesc la tine tot timpul,seara,la masa. Crezi ca doar tu nu puteai fara mine..dar nici eu nu puteam fara tine.Nu ai fost ceva ce as fi ales, dar erai lucrul fara care nu puteam traii. Vorbeam da,vorbeam despre tine, vorbeam cu toata lumea, cand iti spunea cineva numele ,zambeam, vorbeam despre tine mai mereu.Si inca am prostul obicei sa o fac, sa aduc vorba de tine . Da pentru ca poate sunt inca "obisnuita" cu tine, sau poate ca pur si simplu nu am lasat amintirea ta sa plece nici-o clipa de langa mine. Am incercat, da chiar am incercat.. Am incercat sa pastrez cea mai mare distanta intre noi , sa nu te mai vad, nici macar virtual. M-am prefacut ca nu te vad, m-am prefacut ca nu te aud,m-am prefacut ca nu te simt. Dar tu erai chiar acolo. Am jucat roul de "straina" . Prima oara am fost 2 straini, dupa am devenit prieteni si dupa ne-am indragostit iremediabil..tu de mine,eu de tine..Iar dupa , am fost iar "prieteni" iar dupa am devenit iar straini. Niste straini care stiu foarte multe unul despre altul.Stiu toate melodiile tale preferate,stiu ce iti place, stiu mancarea ta preferata,stiu locurile tale preferate,iti stiu ticurile verbale, te cunosc atat de bine incat imi e foarte greu sa renun la ceva ce cunosc asa de bine. De ce esti rau? De ce esti asta egoist? De ce nu-mi poti fii iar prieten?De ce pur si simplu te prefaci ca nu am existat ? Da .. stiu pentru ca tot ce ai spus si au facut ,nu au avut nici-o valoare, nu merit toate chestile alea. Da poate. Dar totusi ai ramas o vreme aici..poate ca ti-a fost rau..Da stiu. Si mie mi-a fost destul de rau. Dar in acelasi timp a fost cel mai dement sentiment, de vinovatie,de tristete,dar parca si de fericire. De fiecare data cand te vedeam , eram fericita. Da.Poate ca sunt o mare idioata, da dar asta nu inseama ca am incetat sa ma gandesc la tine, cand fac un lucru singura si ma gandesc ca mereu erai acolo cand eu il faceam ,cand fac orice,si chiar daca nu erai langa mine , tot erai acolo. Te iubesc? poate ca as fii prea prea sa spun. O sa iti spun doar un lucru, poate ca nici nu citesti ,defapt sigur nu citesti . Dar iti spun un lucru imi e dor de tine. Imi e dor de mirosul tau, de rasul tau, de glumele tale, de zambetul tau, de mainile tale calde, de tine aproape, de tabieturile tale , de tine , de tot . Imi lipsesti.. Niciodata nu stiu ce vreau.Acum sunt singura de un lucru, te vreau pe tine,pe tine in viata mea!

duminică, 22 mai 2011

f

Am avut unele momente in care am realizat ca fericirea nu e ceea pare a fii. Toata lumea crede ca esti fericit atunci cand ai tot ce iti doresti din toate punctele de vedere. Dar atunci chestia asta nici macar nu exista? Eram atat de fericita ca eram eu si cu prietena mea in masina. Eram intr-o parcare a unui magazin. Un magazin oarecare de mancare. Muzica pe fundal. Vorbeam banalitati. Era inorat dar ma simteam bine. A inceput sa ploua. Am deschis usile si scoteam capul pe usa si ne uitam la cer. Ploua din ce in ce mai tare, muzica era din ce in ce mai tare. Brusc am iesit din masina si am inceput sa dansez in ploaie .. Si eu si ea . Ziua aceea nu hm. Nu avea ceva special. Absolut nimic special. Era o zi obisnuita. Ziua in care am avut teza la mate. Totusi,cine e fericit ca da teza la matematica. NU EU . Dar totusi ma simteam asa fericita,atat de implinita desi nu aveam nimic. Absolut nimic,eram cumplit de sigura,el era plecat,plecat din viata mea.Cei din jurul meu erau relativ bine,eu teoretic ar fii trebuit sa fiu distrusa ,dar nu. Eu eram in ploaie,dansam,zambeam,chicoteam,eram eu,eram vechea eu. Eram fericita. Apoi au mai fost si alte zile. Si acum sunt fericita desi teoretic nu am nici-un motiv. Ma uit la usa din camera mea si vad razele de soare , razele apusului cum intra in camera si o invadeaza cu o energie ciudata. Geamul e larg deschis,si intra aer,aer de vara. Miroase a vara,a noi iubiri,a noi aventuri.. Melodia mea preferata pe fundal. Hm cat pot sa ador cum intra razele astea si imi invadeaza tot spatiul. Cum se joaca pe covor si pe pat.. vesnicul meu pat. Pot spune ca in patul asta s-au intamplat multe. Nu .. nu la ce probabil ca va ganditi. In patul asta am stat doar eu ,prietenele mele,tata si cam atat. Dar acum e vorba de mine. In acest pat am ras,am plans si am facut cel mai important lucru din viata mea ,am visat. A sa nu uit din mesajul asta am textat seara de seara mesaje cu hm foste iubiri . Ma simt asa de speciala in razele soarelui,in patul meu. Fericirea poate exista sub foarte multe forme.. defapt poate exista sub toate formele. Pentru mine cea mai valoroara e aceea fara motiv. Sa fii fericit fara motiv este cel mai bun lucru posibil. Cam atat..

duminică, 15 mai 2011

Fata obisnuita a secolului 21


Era odata o fata in secoului 21. O fata obisnuita. O fata normala. In aparente. Avea ea ceva, ceva ce atragea. Avea ceva ce ii starnea oricariu baiat interesul. Nu se stie exact ce , dar avea ceva special. Da,da toti oamenii au ceva special , dar ea avea ceva mai altfel. Avea un fel de-a fii. Era zapacita,aiurita,impiedicata,vesela si fericita tot timpul,mrg aproape tot timpul. Pana intr-o zi , cand ea a fost descoperita de un baiat. O cunostea baiatul dar erau pur si simplu ca si 2 straini. Ea era in lumea ei si el in lumea lui. El statea mult timp si o urmarea. Se uita la ea de cate ori avea ocazia cersind ca ea sa il remarce. Ea il vedea intodeauna dar in ochii ei ,el era doar un baiat. Se uita la ea mult timp,cum rade,cum zambeste. Ii placea sa faca asta. Doar ca era o mica problema,el avea prietena. Nu e ironia sortii ? Ei nu ii prea pasa, dat fiind ca el era doar un strain in ochii ei. Si ce credeti? El s-a indragostit de ea. Si-a abandonat prietena vrand sa fie cinstit cu ea . Si a alergat la fata obisnuita a secolului 21. Dar fata obisnuita a secolului 21 ,nu prea il placea. Sau asa credea. Defapt chiar nu il placea. Era doar un baiat, un baiat care era in preajma ei . Fata i-a frant inima baiatului. Dupa ce ii franse inima indirect prietenii baiatului. A trecut ceva timp. S-au intamplat multe e atunci. Ce credeti ca s-a intamplat cu fata secolului 21? Dar cu baiatul si prietena lui? Baiatul are o noua prietena. Fata are un nou prieten. Si fata secolului 21 , incearca,se chinuie sa fie ea iar. Fata secolului 21 a suferit, s-a luptat cu lacrimile si cu tristetea mult timp. Si acum e bine. Morala povestii, DE CE NAIBA S-AU INTAMPLAT TOATE ASTEA ? DE CE NAIBA A TREBUIT SA SUFERE TOTI 3 ? DE CE AU PIERDUT TIMPUL , INUTIL? Viata e dura .

joi, 21 aprilie 2011

Uneori.

Uneori ai parte de niste lucruri absolutamente neasteptate , cum ar fii unele finaluri. Am avut parte de cel mai zapacit final. Plin de vorbe "grele" dar in acelasi timp foarte comic. Eu ii ziceam tot ce ma enerveaza la el, si el tot ce il enerveaza la mine. AVEA dreptate, pentru ca stiam ca am fost incredibil de enervanta si insuportabila cu el si asta da, asta chiar l-a facut sa se stima atras de mine pe cand el, nu a gresit prin simplul fapt ca ma enerva cu persoana lui sau poate ca eram si eu atrasa de el si vroiam doaar o scuza sa scap, vorba unei prietene "tu fugi de toti baietii care te plac cu adevarat". Poate, a fost un moment plin de energie desi dupa,adica acum sunt foarte obosita. A fost incredibil de ciudat tot ce s-a intamplat , dar a fost incredibil de nou, nu am mai avut parte de nimic asemanator, poate pentru ca sunt si la inceput de drum. Am o viata inainte , sper sa am destul timp. Sunt prea obosita sa mai scriu si sa aberez. :*

marți, 19 aprilie 2011

Cum sa uiti?


Un eveniment destul de straniu si ciudat din viata unei prietene mi-a dat ideea sa scriu despre acest lucru , sa abordez acest subiect. In ce moment uiti pe cineva cu adevarat ? Hmm de uitat nu ai cum sa uiti. Dar in ce moment pur si simplu nu mai simti aceleasi lucruri? Nu mai simti o iubire profunda, un sentiment tipic "indragostelii" . O prietena imi zicea "gandeste-te la toate defectele persoanei respective, si treptat o sa il uiti, eu asa am facut" hm , interesant mod , dar oare chiar l-a uitat? Alta imi abera ca "o sa ma gandesc ca nu trebuie sa il plac si ca nu vreau sa il plac si pur si simplu nu o sa il mai plac, crede-ma o sa functioneze cu el" , ce gluma buna. Dupa parerea mea , sincer eu cred ca uiti o persoana in momentul il care apare alta noua in viata ta . Mereu cauti sa te agati de ceva, mereu noi oamenii facem asta. Nu o sa existe nici-o clipa in care o sa zici "eu chiar nu plac pe nimeni,nu tin la nimeni,nu ma gandesc la nimeni" . Pentru ca mereu o sa te gandesti la ultima persoana care a trecut prin viata ta . Este normal. Este omenesc. Eu si acum ma gandesc la el desi pur si simplu sti ca nu are nici-un rost sa o fac, pentru ca s-a cam terminat. Dar asta e o fac, si da incerc sa ii scoat toate defectele in evidenta in ochii mei, si da incerc sa imi spun ca nu trebuie si ca nu pot sa il plac dar din pacate cu mine chestile acestea nu prea functioneaza. Asa ca nu imi ramane decat sa ma gandesc la el, nu tot timpul dar uneori o fac . Nu e nimic gresit in a simtii sau a gandii. Trece un timp si pur si simplu crezi ca ai uitat aceea persoana dar dupa o reintalnesti si tot ce ai ascuns in tine iese la iveala. Pentru ca probabil nu ai gasit persoana care sa te faca sa simti altfel,mai exact nu te-ai indragostit de cineva. In momentul in care te indragostesti de cineva cu adevarat si incepi sa il iubesti cu adevarat atunci o sa uiti persoana precedenta, fie ca o sa te intalnesti cu ea pe strada tot la cel de atunci o sa ti . Aceea persoana care apartine trecutului o sa iti trezeasca sentimente si amintiri, dar niste sentimente noi , sentimentele unei amintiri,doar atat,dorinta de bine fata de aceasta. Mergi mai departe chiar daca tii la o persoana si s-a cam terminat, pur si simplu mergi pe drumul tau, fa lucrurile ce iti plac si ce iti aduc bucurie in viata, fii fericit.