Ce naiba crede ?

Vai ,vai . Ce cred ei defapt despre noi? Ca suntem asa de usor de obtinut? Adica eu una NU sunt. Ies doua seri cu el . In prima seara sunt confuza, nu stiu ce mi se intampla, e o combinatie de ex'ul meu, pepsi, de durere de burta + el. Dar cum se zice, "dimineata lucrurile sunt mai clare". Erau clare, eram fericita ca a trecut. DAR ,se pare ca nu mai vrea sa imi dea drumul si apare iar. Si ma simt bine si nu mai sunt eu, tac si rad si ma uit la el si el la mine. Se termina tot si nu ma simt confuza ma simt putin ciudat. Mi se face dor de vocea lui. De el. Ce se intampla? Ma indragostesc oare? Sper ca nu. Adica nu vreau, nu ma ajuta cu nimic. Aooleu spun numai aberatii, ah. Love?

1. Sfarsitul inceputului

Era exact asa cum mi-a promis ca o sa ramana. Era el,cum i-am scris sa ramana pe o bucatica de hartie acum 3 luni. Era zambitor,increzator si numai era de neinteles. Incerca sa imi inteleaga privirea, incerca sa vada in mine de ce am plecat asa fara sa ii spun doar "Ai grija de tine, fi fericit, nu te schimba, fa-te inteles . P.s. : O sa fiu bine." Incerca sa inteleaga de ce am plecat de unde "imi era locul", de ce mi-am schimbat numarul de telefon, de ce am fugit de lume atata vreme. Mi-am promis ca totul o sa fie ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Era el , acel el pe care il cunoscusem candva. Era pe cealalta parte a drumului si astepta ca semaforul sa se schimbe pe verde ca sa poata traversa. In aceea clipa , cand m-am uitat la el mi-am amintit tot, totul a iesit la iveala, tot ce era ascuns in mine,tot. Zambetul meu care il aveam cand il vedeam, cand vorbeam cu el, era si el acolo. Inima imi batea mai tare , eram ametita. Era imbracat altfel, se vede ca trecuse ceva timp, era imbracat putin mai matur, era altul. Era ciufulit ca intodeauna,doar ca avea o frizura mai cumintica. In sfaptele acelui om atragtor, frumos si destul de matur era EL . Vechiul EL. Semaforul isi schimba culorile, trece pe langa mine ,eu nu fac nici-un pas. Se opreste langa mine si imi invaluie mintea in parfumul lui barbatesc discret. Ma uit in jos , imi pune mana pe obraz si incearca sa imi ridice capul spre el,vrea ca ochii mei sa ii priveasca pe ai lui. Imi spune simplu "De ce?" . Nu spun nimic, tac . Timp de cateva minute bune care par o vesnicie in prezenta lui tac. Nu zice nici el nimic. Imi da drumul, se indeparteaza putin si picioarele lui incep sa faca pasi. Il vad cum se indeparteaza incet , incet. E atat de aproape dar totusi atat de aproape. Incep sa tip , nu imi pot controla cuvintele si tip "STAI! Nuuu plecaa! Mai stai putin, te rog." Se intoarce cu fata la mine, in acel moment, uit de mine,uit de lume, uit de tot si il iau in brate si il sarut, e atat de cald si de placut. Ii dau drumul pentru o clipa, ma trezesc sarutanduma iar cu el doar ca de data asta e fierbinte si e repede si e plin de suspine. Imi da drumul si imi spune incet "nu trebuiaaa saa.." nu il las sa continue, ii acopar gura cu mana mea si ii spun "e in regula, imi cer scuze.." stau asa o vreme cam vrun minut, privindul . Dupa plec, plec incet, ma indepartez. "Mereu fugi, asta ai facut si acum 3 luni ai fugit de mine, de lume , de tine. Iti e frica! Ramai cu frica ta!". "Nu fug , pur si simplu nu ii vad rostul , ce s-a sfarsit , s-a sfarsit acum 5 luni cand tu ai pus capat , cand tu ai preferat pe altcineva, pe ea. Fi fericit, asta iti doresc, fi tu. Ce am facut azi , a fost o greseala, totul a fost o greseala. Faptul ca am ramas langa tine atata timp simtind unele lucruri pentru tine a fost o greseala." Se uita la mine cu o fata de iepuras ranit, impuscat,nu e mort dar o sa moara. "Las-o pe ea in pace. Totul s-a terminat intre noi 2 a2A zi dupa ce ai plecat." Tac, muta de uimire. Nu vreau sa mai zic nimic, asa ca numai zic nimic. Stam impreuna o ora, ma asez pe banca din statie si vine dupa mine, trec peste 10 autobuze, dar nu ne urcam in nici-unul. Stam in tacere. Ii suna de cateva ori de telefonul, dar nu raspunde. Deja e ora 7. E iarna, e frig si e seara...