you found me

Nu..nu am mai scris de mult, pentru ca sincera sa fiu nu am stiut ce sa scriu. Cand credeam ca pot sa scriu iar, mi-am dat seama ca ce aveam sa scriu era o mare porcarie si ca nimic nu parea sa fie realitate. Dar acum m-am intors. Nu de tot , m-am intors doar pentru aceasta postare. Am ceva de zis, ceva pe suflet si trebuie sa scriu despre acest lucru pentru ca altfel as pierde ideea si ar fii foarte nasol. Toti trecem prin situatii naspa,toti ne bagam in cacaturi,in probleme . Dar asta nu inseamna ca viata se sfarseste. Candva ajungi la fundul gropii si singura cale e sa te urci sa iesi din ea , nu poti merge mai jos de atat. Daca vrei sa ramai acolo problema ta. Ramai. Nimeni nu ne poate ajuta ,doar noi insine.Avem nevoie de ceilalti in jurul nostru. Dar nimeni nu mi l-a scos pe x din inima,chiar daca au fost aici sau nu.El trist s-a vazut nevoit sa treaca peste si sa mearga mai departe . M sufera cumplit pentru ca se simte singura pentru ca nu are pe nimeni langa ea ,sau cel putin asa crede, nu o invinovatesc,se intampla uneori sa fie multe persoane langa tine dar sa te simti totusi cumplit de singur. L sufera si isi aduce aminte de ce a fost la nesfarsit,in fiecare zi,in fiecare noapte.Se chinuie mult sa treaca peste dar simte ca orice ar face el o urmareste,in baie,in pat,in toate locurile in care a fost cu ea indirect. G e fericita,incearca sa fie , cu toate problemele de acasa si desi tatal ei a gresit mult fata de ea ,ii e dor de el nu poate nega ii e foarte dor de el dar si asa se chinuie sa se faca singura fericita. Y e devastata trebuie sa aiba grija de bunica ei bolnava,simte ca inebuneste uneori , ca e a ajuns la capatul puterilor dar gaseste forta si merge mai departe ,incearca sa priveasca partea buna a lucrurilor. J isi da seama cat de mult a gresit, fata de toata lumea , cat de mult s-a schimbat,cat de depravat a ajuns si ma roaga sa -l ajut, dar ii spun ca singur o poate face. A ? A vrea isi doreste.isi doreste multe, dar chiar si asa incearca mereu sa-si indeplineasca visele . si le indeplineste pe unele iar pe altele nu. o? o nu stiu de ea . e tipic ei sa nu stiu nimic de ea. probabil se ascunde in barlogul ei , se indoapa cu prajiturele si se uita la filme si poate ca sufera si ea sau nu. poate ca e fericita sau poate ca e trista , sta acolo ascunsa. S, sta si se gandeste la ce bine si-a inecat tristetea in alcool si la cat de curajoasa a fost si la cate adevaruri a spus la betie,profita si regreta in acelasi timp de acest lucru. EU? Eu stau si ma invart in jurul acestor persoane. Sufar ca tot omul,am parte de dezamagiri si de impliniri. Uneori sunt trista alteori sunt fericita. Sunt confunza... imi tot apare in vis si eu credeam ca l-am uitat. L-am uitat dar nu stiu de ce inca ma mai bantuie. Sunt plina de griji fata de aceste persoane , nu ma intristeaza,dar dat fiind ca tin la toate grijile lor ,sunt si grijile mele. Ii iubesc .El a mers mai departe, asta fac si eu . Face parte din viata mea , e inevitabil,e trecut dar stiu ca ,candva cat de curand o sa il revad iar. Si o sa fie greu.Pentru ca am vazut privirea aia din vis ,privirea aia ,nesigura ,pierduta de ce ar trebuii sa spuna sau sa faca. O sa vina momentul ala in care o sa ii vad privirea si stiu ca o sa fie greu . Dar macar stiu ca el a trecut peste mine, eu am trecut peste el. E bine. E normal ca din cand in cand fantomele din trecut sa ne bantuie prezentul. E foarte normal.Sunt bine,sunt ok. Tot ce ai trait,face parte din tine din momentul in care faci ,traiesti acel lucru. Te modeleaza si devii cine esti tu cu adevarat. E greu e foarte greu.Pentru toti e greu , dar macar stiu ca toti dintre noi am avut durumuri drepte si drumuri intortochiate. Stiu ca toti am luat-o prin tufisurile cu spini si ne-am zgariat,am ramas toti cu semne. Fiecare avem semnele noastre distngte. Stiu ca orice s-ar intampla stiu ca sunt toti aici si chiar daca o sa raman singura si nu o sa fie absolut nimeni langa mine,o sa-mi amintesc ce mi-a zis mama "cazi,te lovesti,te ridici,orice s-ar intampla ,viata e frumoasa". Chiar daca uneori pare rupta din iad, ea e frumoasa..are partile ei frumoase. Ne nastem,traim,murim. E cursul firesc. trebuie sa il urmam. suntem in faza de "traire". Atunci traieste-o. Fii fericit,fii trist,poti sa suferi,poti sa plangi,poti sa razi,poti sa pierzi,poti sa castigi. Asta e o viata traita. atat.am plecat .ONE DAY I WILL COME BACK.

0

Pare asa confuz. E ca si cum ii invadez iar viata pentru o scurta perioada de timp. E confuz. Nu stie de ce eu sunt acolo, de ce am venit, ce am de gand sa fac acolo. Se uita la mine dar nu spune nimic. Nici eu nu spun nimic , pentru ca nici nu stiu de ce fac acolo. E totul ca si cum nu ne-am fii cunoscut vrodata . Totul e bine. Eu sunt bine, el e bine, sau cel putin asa pare. Am mai multe lucruri de spus acum , sau poate ca acum daca stiu mai multe lucruri. Sunt mai altfel. Nu mai iubesc aceleasi lucruri. Sunt tot eu dar sunt schimbata. Il vad cum se indreapta spre mine si imi spune totul dar in acelasi timp tace. Sta o vreme asa si cand il vad ca deschide gura tot ce e aud este "De ce ?". Este o intrebare care mi-o pun frecvent. Este o intrebare cu , care mi-am terorizat toti prietenii, toti baietii si toate rudele. Mereu am vrut sa stiu "de ce". Mereu am pus intrebari. Dar asta este o alta problema. Acum tu vii la mine si ma intrebi "de ce ". Dar de unde naiba sa am eu raspunsul? Nu stiu . Sincera nu stiu de ce . Nu stiu de ce se invartesc plantele, de ce afara e uneori soare si in suflet imi e frig , nu stiu de ce sunt obsedata de ghion/noroc, nu stiu de ce sunt pesimista, nu stiu de ce tu esti uneori bun si alteori rau. Chiar nu stiu. Asa ca nu stiu nici de ce eu sunt aici si intamplator esti si tu aici(sau poate nu) , si nu stiu de ce te uiti asa la mine. Nu stiu nimic. Si nimicul ma stie pe mine. Sunt asa de confuza uneori . Asa ca tot ce fac este sa evadez in nebunia mea. Uneori inebunesc. Asta este . Si tu stii asta. Am luat-o razna iar. Pur si simplu , imi dau hainele jos si sunt eu . Sunt eu cea nebuna. Respir, vorbesc,cant,dansez,ma comport altfel. Fac totul altfel.Pot sa tip,ca nu-mi pasa. Pot sa stau dezbracata pe strazi si sa imi ridic rochia ca nu-mi pasa. Ce ei nu au mai vazut chiloti? Pot sa vorbesc cu obiecte pentru ca, chiar daca stiu ca ele nu ma asculta, macar ma ascult eu , macar ele nu iti spun parerea, doar imi imaginez ce ar spune asa ca e lucrul cel mai bun. Nu beau , nu trag pe nas. Pur si simplu inebunesc. Rar . Pentru ca ma inebunesti, esti atat de rece si de fierbite de nasol dar si asa de atragator , esti asa de ciudat, dar parca esti mai mult banal. Ai atatea ticuri de tot cacatul , esti atat de neinteresant,atat de familiar,ai atatea parti pe care le cunosc, esti atat de patetic cand iti duc tigarea in gura, sau cand bei bere sau cand bei suc , esti doar tu. Un biet baiat, un biet suflet pe acest pamant . Un nimeni pe langa multi alti nimeni . Dar pe langa faptul ca esti un nimeni esti nimeiul care ma scoate din minti .Esti un fraier printre multi alti fraieri. Sunt departe.

Iar e vara.

Iar e vara. Dar pana la urma fiecare vara e diferita. Desi sunt unele lucruri care raman mereu aceleasi . Mirosul noptii, sunetul noptii e acelasi vara de vara. Toti ne-am schimbat, toti suntem diferiti.Toti suntem aceeasi dar mult mai diferiti. Acum suntem mai mari, mai intelepti? Sau nu. Poate ca acum suntem putin mai batrani decat eram vara trecuta.. A mai trecut un an si ne-am schimbat, vrem alte lucruri, poate ca inca avem aceeasi prieteni dar am mai cunoscu alti oameni. Acum iubim alte persoane ,sau poate ca nu. Ma gandesc cum eram anul trecut pe vremea asta, toti ne gandim mult la asta . Ma gandesc pe cine iubeam si incep sa rad,ma uit la poze cum aratam si eram altfel,m-am schimbat. E o noua vara, o noua vara care incepe cu tine in gand si asta ma face sa ma gandesc ca vara viitoare o sa imi amintesc de tine ..pentru ca acum ma gandesc la tine. Imi lipsesti. Am gresit ,iar .Asta e. Sunt nu resemnata, sunt impacata cu mine. Poate ca nu am facut tot ce imi statea in putere ca sa fie totul ca inainte, asta e imposibil,poate ca nu am facut tot ce imi statea in putere ca sa incerc sa avem un viitor.Da..asta e .Nu am incercat, nu m-am chinuit. Mi-ai dat o lectie, ai avut dreptate,"lucrurile se vor schimba pana atunci". A fost frumos,si asta e ce ma face mereu sa ma intorc la tine, la cat de buni prieteni eram, la cum a inceput totul..eram prieteni si dupa nu stiu cand s-a intamplat,dar am inceput sa ma gandesc la tine tot timpul,seara,la masa. Crezi ca doar tu nu puteai fara mine..dar nici eu nu puteam fara tine.Nu ai fost ceva ce as fi ales, dar erai lucrul fara care nu puteam traii. Vorbeam da,vorbeam despre tine, vorbeam cu toata lumea, cand iti spunea cineva numele ,zambeam, vorbeam despre tine mai mereu.Si inca am prostul obicei sa o fac, sa aduc vorba de tine . Da pentru ca poate sunt inca "obisnuita" cu tine, sau poate ca pur si simplu nu am lasat amintirea ta sa plece nici-o clipa de langa mine. Am incercat, da chiar am incercat.. Am incercat sa pastrez cea mai mare distanta intre noi , sa nu te mai vad, nici macar virtual. M-am prefacut ca nu te vad, m-am prefacut ca nu te aud,m-am prefacut ca nu te simt. Dar tu erai chiar acolo. Am jucat roul de "straina" . Prima oara am fost 2 straini, dupa am devenit prieteni si dupa ne-am indragostit iremediabil..tu de mine,eu de tine..Iar dupa , am fost iar "prieteni" iar dupa am devenit iar straini. Niste straini care stiu foarte multe unul despre altul.Stiu toate melodiile tale preferate,stiu ce iti place, stiu mancarea ta preferata,stiu locurile tale preferate,iti stiu ticurile verbale, te cunosc atat de bine incat imi e foarte greu sa renun la ceva ce cunosc asa de bine. De ce esti rau? De ce esti asta egoist? De ce nu-mi poti fii iar prieten?De ce pur si simplu te prefaci ca nu am existat ? Da .. stiu pentru ca tot ce ai spus si au facut ,nu au avut nici-o valoare, nu merit toate chestile alea. Da poate. Dar totusi ai ramas o vreme aici..poate ca ti-a fost rau..Da stiu. Si mie mi-a fost destul de rau. Dar in acelasi timp a fost cel mai dement sentiment, de vinovatie,de tristete,dar parca si de fericire. De fiecare data cand te vedeam , eram fericita. Da.Poate ca sunt o mare idioata, da dar asta nu inseama ca am incetat sa ma gandesc la tine, cand fac un lucru singura si ma gandesc ca mereu erai acolo cand eu il faceam ,cand fac orice,si chiar daca nu erai langa mine , tot erai acolo. Te iubesc? poate ca as fii prea prea sa spun. O sa iti spun doar un lucru, poate ca nici nu citesti ,defapt sigur nu citesti . Dar iti spun un lucru imi e dor de tine. Imi e dor de mirosul tau, de rasul tau, de glumele tale, de zambetul tau, de mainile tale calde, de tine aproape, de tabieturile tale , de tine , de tot . Imi lipsesti.. Niciodata nu stiu ce vreau.Acum sunt singura de un lucru, te vreau pe tine,pe tine in viata mea!

f

Am avut unele momente in care am realizat ca fericirea nu e ceea pare a fii. Toata lumea crede ca esti fericit atunci cand ai tot ce iti doresti din toate punctele de vedere. Dar atunci chestia asta nici macar nu exista? Eram atat de fericita ca eram eu si cu prietena mea in masina. Eram intr-o parcare a unui magazin. Un magazin oarecare de mancare. Muzica pe fundal. Vorbeam banalitati. Era inorat dar ma simteam bine. A inceput sa ploua. Am deschis usile si scoteam capul pe usa si ne uitam la cer. Ploua din ce in ce mai tare, muzica era din ce in ce mai tare. Brusc am iesit din masina si am inceput sa dansez in ploaie .. Si eu si ea . Ziua aceea nu hm. Nu avea ceva special. Absolut nimic special. Era o zi obisnuita. Ziua in care am avut teza la mate. Totusi,cine e fericit ca da teza la matematica. NU EU . Dar totusi ma simteam asa fericita,atat de implinita desi nu aveam nimic. Absolut nimic,eram cumplit de sigura,el era plecat,plecat din viata mea.Cei din jurul meu erau relativ bine,eu teoretic ar fii trebuit sa fiu distrusa ,dar nu. Eu eram in ploaie,dansam,zambeam,chicoteam,eram eu,eram vechea eu. Eram fericita. Apoi au mai fost si alte zile. Si acum sunt fericita desi teoretic nu am nici-un motiv. Ma uit la usa din camera mea si vad razele de soare , razele apusului cum intra in camera si o invadeaza cu o energie ciudata. Geamul e larg deschis,si intra aer,aer de vara. Miroase a vara,a noi iubiri,a noi aventuri.. Melodia mea preferata pe fundal. Hm cat pot sa ador cum intra razele astea si imi invadeaza tot spatiul. Cum se joaca pe covor si pe pat.. vesnicul meu pat. Pot spune ca in patul asta s-au intamplat multe. Nu .. nu la ce probabil ca va ganditi. In patul asta am stat doar eu ,prietenele mele,tata si cam atat. Dar acum e vorba de mine. In acest pat am ras,am plans si am facut cel mai important lucru din viata mea ,am visat. A sa nu uit din mesajul asta am textat seara de seara mesaje cu hm foste iubiri . Ma simt asa de speciala in razele soarelui,in patul meu. Fericirea poate exista sub foarte multe forme.. defapt poate exista sub toate formele. Pentru mine cea mai valoroara e aceea fara motiv. Sa fii fericit fara motiv este cel mai bun lucru posibil. Cam atat..

Fata obisnuita a secolului 21

Era odata o fata in secoului 21. O fata obisnuita. O fata normala. In aparente. Avea ea ceva, ceva ce atragea. Avea ceva ce ii starnea oricariu baiat interesul. Nu se stie exact ce , dar avea ceva special. Da,da toti oamenii au ceva special , dar ea avea ceva mai altfel. Avea un fel de-a fii. Era zapacita,aiurita,impiedicata,vesela si fericita tot timpul,mrg aproape tot timpul. Pana intr-o zi , cand ea a fost descoperita de un baiat. O cunostea baiatul dar erau pur si simplu ca si 2 straini. Ea era in lumea ei si el in lumea lui. El statea mult timp si o urmarea. Se uita la ea de cate ori avea ocazia cersind ca ea sa il remarce. Ea il vedea intodeauna dar in ochii ei ,el era doar un baiat. Se uita la ea mult timp,cum rade,cum zambeste. Ii placea sa faca asta. Doar ca era o mica problema,el avea prietena. Nu e ironia sortii ? Ei nu ii prea pasa, dat fiind ca el era doar un strain in ochii ei. Si ce credeti? El s-a indragostit de ea. Si-a abandonat prietena vrand sa fie cinstit cu ea . Si a alergat la fata obisnuita a secolului 21. Dar fata obisnuita a secolului 21 ,nu prea il placea. Sau asa credea. Defapt chiar nu il placea. Era doar un baiat, un baiat care era in preajma ei . Fata i-a frant inima baiatului. Dupa ce ii franse inima indirect prietenii baiatului. A trecut ceva timp. S-au intamplat multe e atunci. Ce credeti ca s-a intamplat cu fata secolului 21? Dar cu baiatul si prietena lui? Baiatul are o noua prietena. Fata are un nou prieten. Si fata secolului 21 , incearca,se chinuie sa fie ea iar. Fata secolului 21 a suferit, s-a luptat cu lacrimile si cu tristetea mult timp. Si acum e bine. Morala povestii, DE CE NAIBA S-AU INTAMPLAT TOATE ASTEA ? DE CE NAIBA A TREBUIT SA SUFERE TOTI 3 ? DE CE AU PIERDUT TIMPUL , INUTIL? Viata e dura .

Uneori.

Uneori ai parte de niste lucruri absolutamente neasteptate , cum ar fii unele finaluri. Am avut parte de cel mai zapacit final. Plin de vorbe "grele" dar in acelasi timp foarte comic. Eu ii ziceam tot ce ma enerveaza la el, si el tot ce il enerveaza la mine. AVEA dreptate, pentru ca stiam ca am fost incredibil de enervanta si insuportabila cu el si asta da, asta chiar l-a facut sa se stima atras de mine pe cand el, nu a gresit prin simplul fapt ca ma enerva cu persoana lui sau poate ca eram si eu atrasa de el si vroiam doaar o scuza sa scap, vorba unei prietene "tu fugi de toti baietii care te plac cu adevarat". Poate, a fost un moment plin de energie desi dupa,adica acum sunt foarte obosita. A fost incredibil de ciudat tot ce s-a intamplat , dar a fost incredibil de nou, nu am mai avut parte de nimic asemanator, poate pentru ca sunt si la inceput de drum. Am o viata inainte , sper sa am destul timp. Sunt prea obosita sa mai scriu si sa aberez. :*

Cum sa uiti?

Un eveniment destul de straniu si ciudat din viata unei prietene mi-a dat ideea sa scriu despre acest lucru , sa abordez acest subiect. In ce moment uiti pe cineva cu adevarat ? Hmm de uitat nu ai cum sa uiti. Dar in ce moment pur si simplu nu mai simti aceleasi lucruri? Nu mai simti o iubire profunda, un sentiment tipic "indragostelii" . O prietena imi zicea "gandeste-te la toate defectele persoanei respective, si treptat o sa il uiti, eu asa am facut" hm , interesant mod , dar oare chiar l-a uitat? Alta imi abera ca "o sa ma gandesc ca nu trebuie sa il plac si ca nu vreau sa il plac si pur si simplu nu o sa il mai plac, crede-ma o sa functioneze cu el" , ce gluma buna. Dupa parerea mea , sincer eu cred ca uiti o persoana in momentul il care apare alta noua in viata ta . Mereu cauti sa te agati de ceva, mereu noi oamenii facem asta. Nu o sa existe nici-o clipa in care o sa zici "eu chiar nu plac pe nimeni,nu tin la nimeni,nu ma gandesc la nimeni" . Pentru ca mereu o sa te gandesti la ultima persoana care a trecut prin viata ta . Este normal. Este omenesc. Eu si acum ma gandesc la el desi pur si simplu sti ca nu are nici-un rost sa o fac, pentru ca s-a cam terminat. Dar asta e o fac, si da incerc sa ii scoat toate defectele in evidenta in ochii mei, si da incerc sa imi spun ca nu trebuie si ca nu pot sa il plac dar din pacate cu mine chestile acestea nu prea functioneaza. Asa ca nu imi ramane decat sa ma gandesc la el, nu tot timpul dar uneori o fac . Nu e nimic gresit in a simtii sau a gandii. Trece un timp si pur si simplu crezi ca ai uitat aceea persoana dar dupa o reintalnesti si tot ce ai ascuns in tine iese la iveala. Pentru ca probabil nu ai gasit persoana care sa te faca sa simti altfel,mai exact nu te-ai indragostit de cineva. In momentul in care te indragostesti de cineva cu adevarat si incepi sa il iubesti cu adevarat atunci o sa uiti persoana precedenta, fie ca o sa te intalnesti cu ea pe strada tot la cel de atunci o sa ti . Aceea persoana care apartine trecutului o sa iti trezeasca sentimente si amintiri, dar niste sentimente noi , sentimentele unei amintiri,doar atat,dorinta de bine fata de aceasta. Mergi mai departe chiar daca tii la o persoana si s-a cam terminat, pur si simplu mergi pe drumul tau, fa lucrurile ce iti plac si ce iti aduc bucurie in viata, fii fericit.

Simte-mi furia

Cine ti-a zis ca niciodata pentru mine si pentru restul lumii inseamna niciodata? Mereu zicem "niciodata" dar sti cum e "niciodata sa nu zici niciodata". La nervi,suparare,furie spunem "niciodata" . Dar oare asta e adevarul ? Niciodata? Niciodata nu o sa ma tradeze prietenii, niciodata nu o sa ma indragostesc de x'ulescul, niciodata nu o sa fiu cineva, niciodata nu o a vorbesc cu x. Dar oare noi oamenii intre noi nu stim ca acel niciodata nu e intodeauna niciodata? Eram dispusa sa trec peste absolutamente tot, peste faptul ca ai triliarde de defecte care ma fac pur si simplu sa te urasc. Da , te urasc. Dar faptul ca te urasc parca creste atractia fata de tine spre o cota maxima. Ai cazut din ce in ce mai mult in mizerie, incat nici nu vreau sa ma obosesc sa te ridic ca sa cazi iar, o sa te ridici singur, poate.. Ador felul in care ma atingi,cum imi vorbesti, cum imi zambessti dar toate astea cand o faci . O faci atunci cand nu esti cufundat in ganduri mizerabile si in orgoliul tau . Pacat ca nu ai ajuns sa il cunosti pe al meu. Orgoliul masculin e patetic pe langa cel feminin. Sper sa nu ajungi sa il cunosti pentru ca daca se v-a intampla asta inseamna ca hm, ca tot ce am simtit candva pentru tine imi inspira mila, mila fata de mine ce am putut simti asa ceva pentru tine. Te-ai murdarit mult timp cu fapte mizere. Cand ma atragi ma atragi, ma atragi cu toata fiinta mea , ma atragi intr-un mod in care ma doboara, ma face moale dar cand nu esti in preajma imi e mila de mine , imi e absolut mila de mine. Stiu ca esti bun, stiu ca ai partile tale bune . Stiu ca esti un om bun . Stiu ca ai un suflet bun. Dar sunt unele chestii peste care o fata nu poate trece.Viata are tentatile ei, viata e pina de tentatii. Stiu precis ca daca o sa cad acum cu tine nu o sa ma ,mai ridic asa usor. Si nu vreau sa cad,nu merit sa cad ..iar. Da, vreau sa sti ca eu pot oricand sa cedez in fata ta ,pentru ca sunt constienta de faptul ca ma topesc ca o inghetata dupa tine, dar vreau sa fii bun cu mine, si sa nu ma ranesti,si sa alegi tu ce sa faci cu mine. Daca vrei sa cad, lasa-ma sa cad, dar daca vrei sa merg inainte da-mi drumul. Stiu, stiu precis ca o sa vina un moment in care o sa cedez si o sa le dau drumul sentimentelor mele fata de tine si o sa fac tot ce o sa imi treaca prin cap. Sunt atat de frumioasa pentru ca stiu ca tu poti fii cineva in aceasta viata,ca poti fii demn de admirat,ca poti fii o persoana importanta dar trebuie sa te lupti pentru asta ,si tu nu prea ai chef de asa ceva,tu nu ai chef de nimic,tu esti atat de plictisit de viata incant nu mai vrei sa lupti. Viata e o lupta continua,pe care din pacate tu nu o duci. Dar doar atat te rog, nu-mi face rau. Stiu ca sunt indeajuns de buna incat sa stiu ca merit ceva mai bun de atat.

Furie

E furios . Vrea sa para dur. Ii jigneste pe toti in jurul lui fara sa ii pese ca ii raneste sau nu. Nu are un scop anume in viata . E doar el si cu persoana lui . Nici el nu stie ce are , cand se intreaba "ce e cu mine" , apoi se resemneaza si spune ca e doar o stare generala . Merge mai departe spre noi dezastre. Nu stie cum sa fie fericit sau cum sa ii faca fericiti pe altii. Nu prea ii pasa daca greseste sau nu.E furios. A strans atata timp in el atata ura,atata venin si a sfarsit prin a devenii un tip furios. Un frustrat. Un "fraier" ce nu isi stie sensul in viata. Nici el nu isi da seama de asta.Sa speram ca o sa isi dea dar nu prea tarziu. Nu poti traii furios pe lume tot timpul, trebuie sa inveti sa fi fericit. Te rog.

Inceput / Sfarsit

Yes baby, last night was the beginning of the end. Sau poate nu. Hm despre inceputuri..Cam greu de spus despre ele , deoarece nu sti cand incep si se termina. Stiu prima zi de scoala, stiu ca ala a fost inceputul . Despre el nu am prea multe lucruri de spus pentru ca pe atunci nu simteam,vorbeam,gandeam ca acum, desi poate ca era mai bine dat fiind ca eram doar un copil si vreau sa cred si tind sa o fac ca inca sunt. Eram eu ,ratacita printre zeci de copii necunoscuti. Toti eram zapaciti, deoarece nu prea intelegeam ce se intampla, in schimb parintii erau emotionati, pentru ca probabil stiau ce avea sa ne astepte din acel moment. Ala a fost primul moment din viata mea in care am primit o responsabilitate, scoala (poate si pentru altii a fost prima responsabilitate). Din acel moment viata mea a inceput sa se schimbe treptat. Treapta cu treapta am urcat pe scara vietii . Mrg, nu am urcat foarte multe , pentru ca nu a trecut prea mult timp de atunci. Dar am urcat niste trepte semnificative in existenta unui om. Fiecare lucru invatat imi v-a fii de folos toata viata. Am invatat ca mereu v-oi fii intr-o permanenta schimbare pana in ziua in care sufletul mi se v-a desprinde de corp. Am invatat sa iubesc oamenii , am invatat sa ii cunosc si sa ii accept asa cum sunt . Am invatat sa urasc uneori, sa sufar ,sa plang, sa ma las afectata de tot ce ma inconjoara. Si chestile astea nu prea se predau la scoala . La scoala am invatat numai porcarii, am invatat teorema lui pitagora care nu prea ma ajuta in viata, desi e uneori distractiva, am invatat despre subiectiva si predicat si despre caracterizarea unui personaj, ceea ce iar nu prea ma ajuta pe mine ca om, poate in evolutia mea ma ajuta defapt cu siguranta dar in cea emotionala si spirituala nu ma v-a ajuta niciodata faptul ca stiu cursul apei in natura sau ca stiu despre biotop . Cam aberez si deviez de la subiect. Hai sa trec la el. Inceputuri vs sfarsituri. Nu sti niciodata cand incepe un lucru si cand se sfarseste, dar in schimb mereu ve-i sti cand a inceput inceputul si cand a inceput sfarsitul. E un factor major care influenteaza mereu aceste 2 lucrui.Inceputul a fost declansat de faptul ca am mers la scoala,sfarsitul a fost declansat de faptul ca scoala e pe terminate si de multi alti factori. Inceputul niciodata nu iti aduce cine stie ce amintiri poate de anteriorul sfarsit dar sfarsitul este fabulos de vast . E ca o cutiuta cu amintiri gasita in podul bunicilor. Fiecare biletel, fiecare particula de praf ,fiecare miros fiecare are povestea lui.De asta e bine ca toata viata sa iti faci amintiri frumoase, deoarece candva v-a veni sfarsitul si ve-i fi batran si poate ca oamenii o sa uite de tine ,dar tu nu ve-i uita de ei , si ve-i merge spre nemurire frumos. La sfarsit ve-i sti ca l-ai iubit pe x si ca ai vrut sa te saruti cu y si ca te-ai sarutat cu z si ca am ras cu n si ca ai cantat cu h si ca ai invatat de la toti ceva si ca pur si simplu intr-un final ai ajus altcineva decat erai la inceput pentru ca fiecare persoana ce a trecut prin viata ta , poate chiar si ca simplu trecator te-a influentat, te-a schimbat, ti-a lasat un semn,a schimbat ceva la tine. Pentru ca la inceput esti cineva si la sfarsit ve-i fi o alta persoana. Pentru ca noi oamenii ne schimbam mereu. Fiecare adiere a vantului ne ravaseste gandurile si implicit si viata. Suntem oameni,iubim,mancam si pur si simplu traim. Astia suntem cu bune si cu rele, traim inceputuri si inevitabil trebuie sa traim si finaluri fie ca sunt triste sau fericite.

blink-182 - I Miss You

Lost

Ha! M-am pierdut iar, nici nu e prea greu de crezut. Credeam , stiam ca totul e bine. Dar defapt totul era stricat. Nu.. Am stricat tot. Si ca un om de nimic am fugit de acolo , totul se prabusea si nu vroiam sa cada peretii si tavanul peste mine, i-am lasat sa cada peste ceilalti. Am fugit. Credeam ca e bine, credeam ca o sa fie dupa totul bine. Asteptam in statie orice venea. As fii mers oriunde. Cand esti hoinar si fugi in lume e destul de greu sa iti alegi singur soarta fara sa ai niste pareri pe care sa te bazezi inconditionat. Stateam pe un scaun in spatele masinii , erau inca 2 batrane pierdute prin masina. Nu ma puteam hotara daca ar trebuii sa ma bucur ca am fugit si ca pot sa fac ce vreau sau daca sa plang. Mai mult trageam sa plang , simteam glanda lacrimara cum o fortam sa nu isi de-a drumul . Pana cand ochii mi s-au umplut de lacrimi. Atunci a fost primul moment in care m-am uitat in urma. Erau niste masini, doar niste masini. Niste case , un cer. Acelasi cer.Mi-am sters lacrimile si nu le-am lasat sa curga. Am mers mai departe. Nu ma puteam sa aleg unde sa merg dat fiind ca fugisem puteam merge oriunde. Dar.. era prea greu sa aleg asta. Asa ca aveam 2 variante, sa merg la un film sa stau singura in sala , sa plang in ultimul rand,sau sa ma pierd in multime in parc. Am ales pierdutul in multime, e mult mai bine asa decat sa imi plang singura de mila . Metroul parca nu mai era acelasi. Toti oamenii erau diferiti. Ma uitam la toti oamenii din metrou si imi ziceam "cu siguranta si ei au fugit candva, cu siguranta si ei au trecut prin chestii nasoale,cu siguranta si ei au dezamagit persoane, cu siguranta ca si ei au gresit." Ajung in parc, unde erau atat de multi oameni incat as fii putut sa ma pierd definitiv. Erau atat de multe fete . Cupluri impreuna tinaduse de mana, familii cu copii, prieteni, frati, surori, prietene,caini , toti aveau companie numai eu eram singura ma pierdeam printre ei . Nu stiam ce sa fac, asa ca am inceput sa ma plimb . Eram eu si restul lumii. Uneori ma gandeam , alteori nu. Uneori ii studiam,alteori nici nu ii observam. Am trecut pe langa multi oameni in aceea zi. Erau toti asa fericiti doar eu treceam indiferenta pe langa ei ,bucurandu-ma in taina de fericirea lor. Simteam ca toata viata e a mea doar ca trebuie sa invat sa o stapanesc si sa o traiesc. Imi era dor de toti prietenii, de toata familia, de toti oamenii pe care ii cunosteam si pe care v-a urma sa ii cunosc . Imi era dor de sotul meu pe care o sa il am , de copii mei , de toata viata intreaga imi era dor si de tot restul vietii mele traite. Nu stiam daca o sa am o viata extraordinara sau groaznica. Stiam ca trebuie sa imi urmez calea, fara sa ma clatin si totul v-a fii bine fie ca ma impiedic fie ca alerg. Eram pierduta fara ei toti,ma simteam singura fara ei.Singur nu poti trece nici strada.. dar sa treci singur prin multime. Asa ca am inceput sa merg spre casa.. Drumul era plin de regrete deoarece eu invatasem de mica sa fug.O prietena imi zicea "aha , cand e sa ne certam si sa ne zicem adevaruri in fata tu fugi". Da eu eram persoana care fugea de cele mai multe ori. Eu fugisem de lucrurile care ar fii putut fii foarte importante in viata mea , eu fugeam de parintii mei, eu fugeam de tot ce iubeam si de mine intr-un final. Asa fugisem si de tine , cand totul devenea serios si copilarismele si jocurile se terminau eu plecam. Eu vroiam ca mereu totul sa fie un joc, sa ne jucam mereu, sa radem , sa ne distram. Nu vroiam niciodata sa te vad trist, sa te vad suparat, sa te vad chinuit. Si poate ca asta era din cauza mea pentru ca eu vroiam mereu sa ma joc . Eu eram copilul ala care se juca tot timpul si tu copilul ala care atunci cand venea vremea temelor si le facea dandu-le mare importanta. Fugisem de cele mai importante momente asa ca daca mai fugisem inca odt nu insemna absolut nimic pentru mine. Nu stateam niciodata sa infrunt situatia. Eram asa obosita sa tot fug. Cand am ajuns acasa mi-am dat seama ca nu se prabusise nimic in urma mea . Doar cateva urme lasasem. Niste crapaturi ce nu aveau sa dispara prea curand. Am luat foarfeca , mi-am bagat-o in par. Si am inceput sa plang dramatic , gandindu-ma la tipa din videoclipul lui pink care isi taia parul . MM prea dramatic, dat fiind ca ea la final arata ca dracu. Eu nu aveam sa arat asa, eu aveam sa arat fabulos, cu o tunsoare care avea sa insemne ceva, ceva ce doar eu stiu. Cat despre el fugisem de atatea ori incat nici nu stiam daca asta deja devenise un tic . Tu stateai pe loc , nu te apropiai, nu te indepartai . Eu stateam si ma uitam la tine ca nu faci nimic, asa ca ma apropiam iar. Si iar nu obtineam nimic. Si ma bucuram ca o toanta cand ceilalti erau indragostiti ca si cum eu as fii , "mai bine te-ai preocupa de viata ta sentimentala.. si se uita cu inteles la mine" .Mai bine nu , dat fiind ca e un dezastru si eu fug mereu de dezastre si de tot ce complicat(uneori ma mir cum de nu fug de mine). Asa ca nu aveam sa ma bucur prea curand de ceva ce e al meu. Ma duceam acasa si stateam in pat si ma gandeam cum ar fii daca ai fi aici, cum ar fii daca te-ai uita la mine si doar mi-ai zambii ? Asta ramane o intrebare . Pentru ca totul intre noi e prea subred ca sa fie reparat. "aceasta pagina e plina de greseli, ce alegi sa faci? A: sa o refaci iar, de la inceput B: sa o arunci ". Buna intrebare.

Aberatii .

Se uita la mine doar atunci cand nu il vad si atunci cand privirile ni se incruciseaza schimbam amndoi directile. Imi spune putine cuvinte. In fiecare zi sunt cam aceleasi. Ii raspuns ori politicos,ori groaznic de brutal. Se uita in gol si pun pariu ca nici macar nu stie ca in acel timp eu ma gandesc la el. Nu ma lasa sa fac greseli, ma tine departe de rau si ma protejeaza intr-un mod cuminte nu tipator ca inainte. Nimic nu mai e cum era inainte . I-as spune tot ce simt , m-as duce la el si i-as spune "stiu ca ma iubesti , sa sti ca si eu o fac lfl de mult ca si tine" dar nici macar nu am curaj sa fac asta. Nu mai am puterea necesara sa lupt. In 2 saptamani toti mi-au stors toata puterea, toate sentimentele care le mai aveam de copil in mine. Pur si simplu m-au distrus. Nu exista "nu pot" , da ai dreptate nu vreau sa mai lupt , nu vreau sa ma mai chinui sa fac nimic. Pentru ca nu mai vreau sa ma distrug inca odt. Te iubesc atat de mult . Doar simplul fapt ca nu zicem nimic si suntem in aceeasi camera inseamna enorm pentru mine pentru ca faptul ca nici unul dintre noi nu zice nimic zice tot. Imi e frica, tot ce inseamna tu inseamna pericol, pentru ca tu esti un pericol pentru mine si persoana mea. E ca si cum m-as juca cu focul si vad ca imi cauzeaza o placere de neinteles sa ma joc cu focul desigur pana o sa ma ard iar. Toti spun vorbem , toti spun cuvinte dar mai toate sunt nedefinite, nu stiu nici ei unde vor sa bata. Toti vor sa le faca rau celor din jurul lor. Imi e asa de greu sa rezist aici. Pur si simplu.. Ma apropii de tine si te simt , cum esti cald , esti ca intodeauna , esti dispus oricand sa ma primesti inapoi doar ca eu nu mai vreau sa ma intorc pentru ca nu mai vreau sa ma ard. te iubesc..

tipic :))))

de ce ?

Ni se spune sa fim fantastici, sa fim cei mai buni . Dar daca ne dam toata silinta si nu reusim? Suntem invatati sa scriem delicat sau crud si la subiect, sa facem calcule, sa invatam teorii , sa salvam vieti, sa trecem doar pe verde. Dar oare astea sunt pana la urma lucrurile de care avem nevoie pentru a pornii in viata? Nimeni nu ne invata cum sa reactionam in caz ca aplicam toate teoriile si nu ne iese cum ar trebuii. Nimeni nu ne invata cum sa ne comportam in caz ca pierdem pe cineva. Nimeni nu ne-a spus cum sa ne purtam atunci cand in viata v-a venii un moment in care totul v-a fii in zadar. Nu exista nici-o teorie despre sentimente, nu exista nici-o teorie despre "a pierde" si "a castiga" . Nu exista nici-o carte in care sa scrie ca atunci cand iti moare unul dintre parinti cum sa mergi mai departe. Nu scrie nicaieri cum sa faci atunci cand pierzi ceva ce nu poate fii inlocuit, sau cand primesti ceea ce iti doresti dar nu ceea ce ai nevoie. Nimeni nu iti arata calea, nimeni nu iti spune ce sa faci . Si daca totusi iti spune cineva sa nu faci ce zice el , deoarece el nu simte si pentru tine,simte doar pentru el . Nimeni nu are curajul sa ne zica ca vietile noastre nu o sa fie niciodata cum ne imaginam noi ca vor fii . Nimei nu are curajul sa ne zica ca o sa suferim enorm, ca o sa ne plangem sufletul , ca o sa ne plangem aproapele, ca o sa plangem mult si ca o sa ne simtim triliarde de ori mizerabili. Nimeni , absolut nimeni nu are curajul sa ne zica asta. Toti ne spun "munciti, invatati si o sa ajungeti cineva in viata, o sa fim si noi mandri de voi". Dar oare e ceea ce imi trebuie mie ? Sa ajung cineva in viata? Doar atat vor ei? Nu pot sa imi defineasca si mie acest "cineva" ? Si daca ajung cineva si e in zadar? Si de ce nu au curajul sa ne spuna ca e posibil ca si atunci cand vom fii cei mai buni totul sa fie in zadar si sa nu dea nimeni un ban pe noi.De ce nu au curajul sa ne zica asta? De ce pur si simplu nu au curajul sa ne zica ca viata e un loc in care de cele mai multe ori te simti mizerabil pentru a te putea simti ca in rai in putinele clipe de fericire. Poate ca clipele acelea nu sunt prea insemnate, poate chiar sunt patetice dar dupa ce suferi continuu ceva timp acele clipe ti se par rupte din rai. Nimeni nu are curajul sa ne zica ca totul e mult mai incurcat decat am fost noi invatati sa descurcam.

Fantoma

Nu ti-am cerut sa ma iubesti nici-o clipa. Nu ti-am cerut sa ai grija de mine, pot sa o fac singura foarte bine. Nu ti-am cerut sa imi iei apararea atunci cand sunt atacata de cuvinte dure. Nu ti-am cerut sa imi fii umbra . Si totusi ai fost toate acestea. Mi-ai sters lacrimiile cand plangeam si mai facut sa rad cand eu nu vroiam asta. Nu am vrut sa te iubesc. Nu am vrut sa risc. Nu am vrut sa imi complic existenta. Si tot mi-am complicat-o . Pentru ca , chiar daca nu am vrut sa ma indragostesc de tine intr-un final am facut-o. Tu deja nu mai erai in viata mea.Dar totusi umbra ta inca mai era in spatele meu. Esti ca o fantoma, ma urmaresti constant in vise, in dus,pe strada,in pat. Ma simt agresata . Imi intri in minte si pur si simplu stai acolo. Nu vrei sa iesi. Nu faci nimic. Doar stai acolo o vreme. Apoi pleci si te intorci iar . Umbra ta ma face sa tresar. Ma face sa am pielea de gaina. Iti rostesc numele si brusc mi se ridica parul pe maini. Ma uit in jur sa vad dar deja ai plecat. Dar stiu ca ai sa te intorci. Mereu o faci. Nu vreau sa fac asta. Nu vreau sa te vad peste tot ,chiar si in locurile in care nu esti. Nu vreau sa iti mai aud respiratia,nu mai vreau sa te visez cum ma saruti, nu mai vreau sa o faci. Vreau sa dispari . Nu vreau sa ma duci la nebunie. Vreau ca fantoma ta sa dispara si sa fie totul cum era inainte. Dar nici asta nu se poate. M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca lucrurile nu o sa mai fie niciodata cum au fost inainte sa "ma iubesti".

10

Mi-am dat seama de ceva ce ar fi trebuit sa imi dau seama mai de mult.. dar poate ca e mai bine ca mi-am dat acum deoarece e bine uneori sa visezi ca totul e bine . Dar nimic nu era bine . Pentru ca obisnuiam sa cred in baieti. In vorbele lor, in promisiunile lor , in tot ce ziceau. Pana intr-o zi cand am plecat , am plecat in speranta ca toti aceei mcdreamy's sa vina dupa mine , dar nu s-a intamplat cum vroiam. Cand ma asteptam mai putin primul meu mcdreamy a venit dupa mine, dar i-am spus brutal ca s-a terminat, pentru ca nu vroiam sa ii ranesc sentimentele avand in vedere ca eu tineam mult mai putin la el decat el la mine. Pe atunci nu stiam smecheria cu "tinutul" la un baiat. Dar cum se zice, cresti,inveti. Apoi mcdreamy'ul care vroiam sa vina dupa mine sincer si acum ma intreb daca a uitat cate mi-a promis, dar nici nu stiu de ce ma mai intreb . E baiat. Smecheria cu tinutul e sa ti la o persoana care tine mai mult la tine dacat tu la ea . Dar oare ma intreb , in acest fel o sa gasesti fericirea? Daca esti calculata si rece? Iubirea nu inseamna risc? Nu inseamna frica? Nu vrei sa iti franga toti inima, dar oare tu nu le-ai franto si lor la un momndt? Nu te lasi iubita, iti e frica sa fi iubita. E fobia ta . Pentru ca sti ca finalurile fericite sunt doar in filme.Si din acet motiv iti pierzi speranta. Iti pierzi optimismul.Dar oare ar trebuii sa iti fie frica sa mai iubesti? Nu . E ca mersul pe bicicleta.Foarte putini copii dupa ce cad cu bicicleta, nu mai merg cu ea. Eu am cazut de sute de ori si inca mai merg pe bicicleta. Dar sunt si acele persoane.. care nu au incercat niciodata sa mearga. Acele persoane poate intr-o zi vor vrea sa invete dar acel moment v-a sta doar in puterea lor. Dar oare ar mai trebuii sa ii astept pe toti baietii din viata mea care au luat-o la goana sau pe care i-am dat afara? Mm nu. Ei daca nu s-ai facut apartia pana acum nu o sa mai apara deloc. Mergi inainte, cu capul sus si totul v-a fi bine . Nu te impiedica de pietre,ocoleste-le si daca cazi, ridica-te.