Aberatii .

Se uita la mine doar atunci cand nu il vad si atunci cand privirile ni se incruciseaza schimbam amndoi directile. Imi spune putine cuvinte. In fiecare zi sunt cam aceleasi. Ii raspuns ori politicos,ori groaznic de brutal. Se uita in gol si pun pariu ca nici macar nu stie ca in acel timp eu ma gandesc la el. Nu ma lasa sa fac greseli, ma tine departe de rau si ma protejeaza intr-un mod cuminte nu tipator ca inainte. Nimic nu mai e cum era inainte . I-as spune tot ce simt , m-as duce la el si i-as spune "stiu ca ma iubesti , sa sti ca si eu o fac lfl de mult ca si tine" dar nici macar nu am curaj sa fac asta. Nu mai am puterea necesara sa lupt. In 2 saptamani toti mi-au stors toata puterea, toate sentimentele care le mai aveam de copil in mine. Pur si simplu m-au distrus. Nu exista "nu pot" , da ai dreptate nu vreau sa mai lupt , nu vreau sa ma mai chinui sa fac nimic. Pentru ca nu mai vreau sa ma distrug inca odt. Te iubesc atat de mult . Doar simplul fapt ca nu zicem nimic si suntem in aceeasi camera inseamna enorm pentru mine pentru ca faptul ca nici unul dintre noi nu zice nimic zice tot. Imi e frica, tot ce inseamna tu inseamna pericol, pentru ca tu esti un pericol pentru mine si persoana mea. E ca si cum m-as juca cu focul si vad ca imi cauzeaza o placere de neinteles sa ma joc cu focul desigur pana o sa ma ard iar. Toti spun vorbem , toti spun cuvinte dar mai toate sunt nedefinite, nu stiu nici ei unde vor sa bata. Toti vor sa le faca rau celor din jurul lor. Imi e asa de greu sa rezist aici. Pur si simplu.. Ma apropii de tine si te simt , cum esti cald , esti ca intodeauna , esti dispus oricand sa ma primesti inapoi doar ca eu nu mai vreau sa ma intorc pentru ca nu mai vreau sa ma ard. te iubesc..