de ce ?

Ni se spune sa fim fantastici, sa fim cei mai buni . Dar daca ne dam toata silinta si nu reusim? Suntem invatati sa scriem delicat sau crud si la subiect, sa facem calcule, sa invatam teorii , sa salvam vieti, sa trecem doar pe verde. Dar oare astea sunt pana la urma lucrurile de care avem nevoie pentru a pornii in viata? Nimeni nu ne invata cum sa reactionam in caz ca aplicam toate teoriile si nu ne iese cum ar trebuii. Nimeni nu ne invata cum sa ne comportam in caz ca pierdem pe cineva. Nimeni nu ne-a spus cum sa ne purtam atunci cand in viata v-a venii un moment in care totul v-a fii in zadar. Nu exista nici-o teorie despre sentimente, nu exista nici-o teorie despre "a pierde" si "a castiga" . Nu exista nici-o carte in care sa scrie ca atunci cand iti moare unul dintre parinti cum sa mergi mai departe. Nu scrie nicaieri cum sa faci atunci cand pierzi ceva ce nu poate fii inlocuit, sau cand primesti ceea ce iti doresti dar nu ceea ce ai nevoie. Nimeni nu iti arata calea, nimeni nu iti spune ce sa faci . Si daca totusi iti spune cineva sa nu faci ce zice el , deoarece el nu simte si pentru tine,simte doar pentru el . Nimeni nu are curajul sa ne zica ca vietile noastre nu o sa fie niciodata cum ne imaginam noi ca vor fii . Nimei nu are curajul sa ne zica ca o sa suferim enorm, ca o sa ne plangem sufletul , ca o sa ne plangem aproapele, ca o sa plangem mult si ca o sa ne simtim triliarde de ori mizerabili. Nimeni , absolut nimeni nu are curajul sa ne zica asta. Toti ne spun "munciti, invatati si o sa ajungeti cineva in viata, o sa fim si noi mandri de voi". Dar oare e ceea ce imi trebuie mie ? Sa ajung cineva in viata? Doar atat vor ei? Nu pot sa imi defineasca si mie acest "cineva" ? Si daca ajung cineva si e in zadar? Si de ce nu au curajul sa ne spuna ca e posibil ca si atunci cand vom fii cei mai buni totul sa fie in zadar si sa nu dea nimeni un ban pe noi.De ce nu au curajul sa ne zica asta? De ce pur si simplu nu au curajul sa ne zica ca viata e un loc in care de cele mai multe ori te simti mizerabil pentru a te putea simti ca in rai in putinele clipe de fericire. Poate ca clipele acelea nu sunt prea insemnate, poate chiar sunt patetice dar dupa ce suferi continuu ceva timp acele clipe ti se par rupte din rai. Nimeni nu are curajul sa ne zica ca totul e mult mai incurcat decat am fost noi invatati sa descurcam.