Si uneori parca totul e in zadar

Si inca te mai gandesti la el , te gandesti si te gandesti si nu iti dai seama ce simti cand faci asta . Te gandesti ca e normal sa gandesti . E normal dat fiind ca face parte din trecutul tau si poate chiar si din prezent deoarece mereu este cineva care sa aduca vorba de el . Dar totusi de ce te ganesti la el ci nu la altul , stai ca te gandesti si la altii dar pe tine te macina defapt faptul ca tu te gandesti la el si nu intelegi de ce inca o mai faci . Simti o furie de nedescris cand te gandesti la el . Te gandesti la lucruri bune despre el dar de cele mai multe te gandesti pur si simplu la el , la persoana lui. Incerci sa iti aduci minte vocea lui si mirosul lui care intr-un timp ajungeai sa il mirosi fie ca era sau nu langa tine , miroseai ca el . Dar acum nici macar chipul lui nu ti-l mai aduci aminte asa de bine ,de nu ar fi pozele cu el peste care dai mereu intamplator si uneori intentionat i-ai fi uitat chipul de mult . Ii sti foarte bine trasaturile dar nu poti sa i le pui cap la cap , ai o imagine a lui dar nu este foarte finisata este asa putin in ceata. Ai vrea sa il vezi , iti doresti foarte mult sa il mai vezi macar o data si dupa sa il uiti definitiv, sa uiti sa te mai gandesti asa de el uneori atat de insistent. Totusi de ce majoritatea lucrurilor iti aduc aminte de el? Totusi de ce pur si simplu scrii despre el ? Simti ca iti e sete dar nu e o sete normala , este o sete de el , iti e sete pur si simplu pe persoana lui , sa il sorbi in gura . Este picatura de apa din desertul tau , dar nici pe el nu il mai gasesti . Il vezi in zare dar dispare cum il atingi , e doar un miraj. Parca uneori pari si tu a fi un miraj. Este ca vantul tot ce simteai , era acolo pana cand o briza a luat tot parfumul sentimentului ce il simteai pentru el si in urma a lasat un gust amar. Gustul unei ciocolate dizolvata in saliva apoi inghitita, in urma peste cateva minute ramai cu un gust amar .